Tuesday Jun 25, 2024
Numeri 3:1-51 | Itinerar Biblic | Episodul 245
Dragi ascultători, cu fiecare filă a cărții Numeri pe care o întoarcem ne este cât se poate de evident că Dumnezeu îi pregăteşte meticulos pe copiii lui Israel pentru marşul prin pustie – o traversare necesară pentru a-i aduce în hotarul Țării făgăduite... o încercare pentru care ei nu erau nici avizați, nici conștienți, deci nu foarte pregătiți... dar despre care Iahweh știa că va fi foarte dură și dramatică.
În primul rând trebuia să existe ordinea taberei. Am văzut că a avut loc o numărătoare, pentru desemnarea și înregistrarea bărbaţilor apţi pentru luptă. Oamenii aveau nevoie să știe cine sunt – să aibă siguranța că erau fiii lui Avram, dar și conștiința și certitudinea apartenenței la o anumită familie a lui Israel, funcție de care i se atribuia un loc și-un rol în comunitatea și-n oastea poporului... Apoi li s-au atribuit steaguri și Dumnezeu le-a precizat asocierile de seminții care flancau Cortul întâlnirii – și asta pentru ordinea taberei, ca să ştie întotdeauna – și-n staționare, și-n mișcare – unde le este locul și care le sunt atribuțiile.
În acest sens, vă reamintesc – spre o mai bună fixare a imaginii taberei lui Israel în staționare – Cortul întâlnirii era inima taberei, un miez/centru apărat pe laturi după cum urmează: în partea dreaptă (la răsărit) Moise Aaron și fiii săi erau tampon între Cort și semințiile lui Iuda, Isahar și Zabulon; la sud, chehatiții erau leviții desemnați să stea între Cort și alte trei seminții: Ruben, Simeon și Gad; la vest – Gherșoniții erau plasați între Cort și tabăra lui Efraim, Manase și Beniamin; iar la nord Cortul era asigurat și slujit de Merariți, protejați la rândul lor de Dan, Așer și Neftali.
Această imagine conține un mesaj și-un prilej de evaluare și pentru cititorii și ascultătorii de azi: dacă am fost confruntați și am primit mesajul mântuitor al Evangheliei, trebuie să devenim conștienți că pe cale de consecință am fost numărați în oastea de combatanți a Domnului, și deci trebuie să ne organizăm viața și lucrarea avându-L pe Dumnezeu în centrul și la începutul oricărui demers, și să fim gata de „lupta cea bună a credinței”, în conformitate cu planurile și ordinele Comandantului suprem! În clipa când Duhul lui Dumnezeu ne naște din nou, El ne botează în Trupul lui Hristos – Biserica Lui. Suntem parte a unei comunități, a unui popor, dar fiecare în parte trebuie să conștientizeze nevoia de apartenență, și să o exprime. Prin botez, credinciosul născut din nou intră în mod conștient și voluntar în manifestarea concretă, locală a Bisericii, pentru a sluji și a fi slujit în vederea maturizării și zidirii duhovnicești.
După această scurtă paranteză, ne întoarcem în cartea Numeri; capitolele 3 și 4 sunt cosacrate acestei admirabile excepții prevăzute de Domnul: seminția lui Levi, pusă deoparte în vederea slujbei la Cortul întâlnirii. În cartea 1 Cronici între altele, ni se dă arborele genealogic a lui Levi; din primele versete ale cap. 6 aflăm: „Fiii lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari. Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Fiii lui Amram: Aaron şi Moise, şi Maria. Fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.”
Deci capii acestei seminţii erau Moise și Aaron, care se trăgeau din Chehat, fiul lui Levi. Familia lui Aaron era chemată la slujba preoției; restul leviților aveau în grijă Cortul întâlnirii. Deşi nu au fost incluşi în numărătoarea poporului în vederea constituirii forței combatante a lui Israel, o numărătoare separată a fost făcută pentru ei, ca să le poată fi încredinţate și lor poziția și atribuțiile în cadrul slujirii la Cort.
Iată sămânţa lui Aaron şi a lui Moise, pe vremea când a vorbit Domnul cu Moise, pe muntele Sinai. Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab, întâiul născut, Abihu, Eleazar şi Itamar. Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, care au primit ungerea preoţească şi care au fost închinaţi în slujba preoţiei. Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului, când au adus înaintea Domnului foc străin, în pustiul Sinai; ei n-aveau fii. Eleazar şi Itamar au împlinit slujba preoţiei, în faţa tatălui lor Aaron. (Numeri 3:1-4)
În primul rând, ne sunt precizate rădăcinile acestei seminții: frații Moise și Aaron, respectiv familiile lor. De fapt, remarcăm o discreție a Scripturii în ce privește familia lui Moise – legată poate de rolul special pe care Moise l-a jucat în istoria lui Israel: el a rânduit preoția, dar nu a fost preot... a cârmuit poporul fără să-i fie împărat în adevărata accepțiune a cuvântului... spre deosebire de Aaron și fiii lui, Moise și fiii lui nu au primit o moștenire importantă sau rezonantă în Israel. Poate că tăcerea cu privire la locul, rolul și moștenirea familiei lui în Israel mai degrabă atrage atenția asupra adevăratei sale moșteniri – intimitatea spirituală cu Dumnezeu.
În ce-l privește pe fratele lui mai mare, Aaron, acesta a avut patru fii; iată că și în Numeri se reafirmă mărturia care ne-a fost dată în cartea Leviticul (cap. 10): Nadab şi Abihu, primii săi doi fii, au fost nimiciţi de Domnul pentru că și-au asumat slujba marelui preot, aducând foc străin – lucru care nu le era îngăduit. Domnul îi va pedepsi la fel mai târziu pe cei ce vor contesta preoția lui Aaron: cei 250 din mai marii lui Israel, conduși de Core, Datan și Abiram, care au fost nimiciți de Dumnezeu – care avertizează astfel asupra nebuniei de a umbla cu nebăgare de seamă înaintea sfințeniei divine!
Odată cu aranjarea taberei în jurul Cortului întâlnirii, săvârșită sub ochii noștri în aceste prime capitole din Numeri, Dumnezeu atrage atenția asupra faptului că El este și Mântuitor și Călăuzitor, dar și un foc mistuitor! Dumnezeu poruncește leviților să tăbărască în jurul Cortului, ca să nu izbucnească mânia Domnului asupra adunării, dacă se va fi întâmplat să se comporte careva neadecvat, din nebăgare de seamă sau răzvrătire (și cu cât era mai numeros poporul, cu atât mai multe erau șansele să se întâmple așa!)
Sigur, apariția și învestirea leviților nu se leagă primordial de cartea Numeri, vă reamintesc scenele din Exodul – tragedia închinării idolatre la vițelul de aur – sau din Leviticul (locul lor în Cortul întâlnirii, reiterat și aici în Numeri, sau relația cu întâii-născuți ai lui Israel) – dar trebuie remarcat rolul lor de tampon/temporizare, precum și efectul de stingere a mâniei exterminatoare sau punitive a Domnului ca urmare a intervenției leviților. Pentru că poporul era numeros și misiunea celor aflați în slujba Cortului era complexă și solicitantă, era nevoie de o armată de leviți. În consecință, Domnul îi atribuie lui Aaron coordonarea seminției lui Levi:
Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Apropie seminţia lui Levi şi pune-o înaintea preotului Aaron, ca să fie în slujba lui. Ei să aibă grijă de tot ce este dat în paza lui şi de tot ce este poruncit întregii adunări, înaintea Cortului întâlnirii: să facă slujba Cortului. Să aibă grijă de toate uneltele cortului întâlnirii şi de tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei să facă slujba cortului. (Numeri 3:5-8)
Așa cum leviții au fost puși în slujba marelui preot Aaron, la fel și credincioşii din biserica de azi sunt o preoţie dedicată Marelui Preot Isus Hristos. Ascultaţi-L ce spune El în rugăciunea Sa de Mare Preot: „Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.” (Ioan 17:6) Credincioşii, care în mod colectiv sunt numiţi Biserica, au fost consacrați și alocaţi Domnului Isus. Întreg acest capitol 17 din Ev. lui Ioan consemnează rugăciunea Sa minunată pentru noi. Noi am fost oferiţi ca un dar al dragostei din partea Tatălui pentru Fiul. Unii dintre noi am putea gândi că nu a primit foarte mult. Trebuie să ne reamintim că nu este important ceea ce suntem acum, ci ceea ce va face El din noi!
În contextul din Numeri 3, Iahweh mai face o precizare importantă aici:
Să dai pe leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei să-i fie daţi lui în totul, din partea copiilor lui Israel. Pe Aaron şi pe fiii lui să-i pui să păzească slujba preoţiei lor, iar străinul care se va apropia să fie pedepsit cu moartea.” (Numeri 3:9-10)
Este menţionată din nou aducerea leviţilor în faţa lui Aaron. Dar acum este enunţat și argumentul, dar şi scopul Domnului, care Se aștepta ca poporul să-și însușească planurile și poruncile Lui, și să li se conformeze, ca și cum ar fi fost vorba de o inițiativă comună – ca să nu fie tentați să desconsidere slujba lor... pentru că leviții urmau „...să facă slujbă pentru copiii lui Israel în cortul întâlnirii, să facă ispăşire pentru copiii lui Israel, şi astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nicio urgie când se vor apropia de Sfântul Locaş.” (Numeri 8:19). În plus, copiilor lui Israel li se impune și responsabilitatea purtării de grijă pentru leviți și familiile lor, care slujeau pentru popor înaintea lui Dumnezeu, la Cort... dar în egală măsură și leviții trebuieau să poarte povara responsabilității față de popor. Odată închinați Domnului, leviții deveneau răspunzători înaintea Domnului dar și înaintea poporului pentru modul în care aveau să-și împlinească slujba.
Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Iată că am luat pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întâilor născuţi, care se nasc întâi dintre copiii lui Israel; şi leviţii vor fi ai Mei. Căci orice întâi născut este al Meu; în ziua când am lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toţi întâii născuţi din Israel, atât din oameni, cât şi din dobitoace: ei vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul.”( Numeri 3:11-13)
Acesta a fost modul în care Dumnezeu i-a izbăvit acolo. Cred că El aşteaptă şi astăzi, din partea fiecărei familii, să-i ofere nu doar bunurile sale, ci să-i încredinţeze pe cei ce alcătuiesc familia. Tu i-ai dedicat Domnului pe cei dragi ai tăi? I-ai predat lui Dumnezeu? Este un lucru extraordinar să Îi poţi încredinţa lui Dumnezeu pe ai tăi.
Întâiul-născut aparţinea lui Dumnezeu. Asta nu însemna că trebuia neapărat să intre în slujirea nemijlocită a lui Dumnezeu, dar el era răscumpărat ca să se ştie că era închinat lui Dumnezeu. În ce privește poporul Israel, în loc să ia întâii-născuţi din fiecare seminţie, Dumnezeu i-a numărat, şi a luat în locul lor seminţia lui Levi.
Domnul a vorbit lui Moise în pustiul Sinai şi a zis: „Fă numărătoarea copiilor lui Levi, după casele părinţilor lor, după familiile lor; şi anume, fă numărătoarea tuturor celor de parte bărbătească, de la vârsta de o lună în sus.” Moise le-a făcut numărătoarea, după porunca Domnului, întocmai cum poruncise. Iată care sunt fiii lui Levi, după numele lor: Gherşon, Chehat şi Merari. (Numeri 3:14-17)
Deci Levi era capul seminției, cei trei fii ai lui: Gherşon, Chehat şi Merari erau capii caselor părintești, iar copiii acestora erau capii familiilor. Interesant că dacă pentru oștire erau numărați toți bărbații de la 20 de ani în sus, pentru slujba Cortului erau luați în calcul fiii din cele trei case părintești de la vârsta de o lună! Sigur, pruncul nu avea cum să fie implicat de atunci în slujire, dar familia îl știa consacrat și-l creștea în spiritul slujirii lui viitoare la Cortul întâlnirii; tatăl îl lua cu sine la slujba Cortului, și copilul își făcea ucenicia direct la viitorul loc de muncă (cum se va întâmpla cu Samuel în perspectivă!). Poate că nu ar fi deplasat să extragem de aici și o învățătură valabilă pentru noi azi, măcar spre reflecție: de stailit în ce măsură separarea copiilor de biserică este cea mai indicată soluție... iată că urmașii leviților nu creșteau într-o seră separată, ci în contextul real, normal al vieții și slujirii – ajutând treptat și după puteri... Plus că nu copiii erau în centrul atenției, ci Domnul și lucrarea Lui rămâneau esențiale, inclusiv pentru copii! Copilului i se acorda importanță și i se facilita implicare în contextul slujirii zilnice, pe fondul reverenței continue față de Iahweh!
Familia fiecărei case părintești este numărată, atribuindu-se locuri și slujiri specifice: Iată numele fiilor lui Gherşon, după familiile lor: Libni şi Şimei. (Numeri 3:18)
Lor li se stabilește numărul, locul de campare și responsabilitățile în cadrul slujirii Cortului: vor avea grijă de toate țesăturile ce vor sluji la configurarea și delimitarea Sfântului locaș. Toate acestea reies din versetele 21-26 din cap. 3:
Din Gherşon se coboară familia lui Libni şi familia lui Şimei, alcătuind familiile gherşoniţilor. Cei ieşiţi la numărătoare, când au numărat pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost şapte mii cinci sute. Familiile gherşoniţilor tăbărau înapoia cortului, la apus. Căpetenia casei părinteşti a gherşoniţilor era Elisaf, fiul lui Lael. În ce priveşte cortul întâlnirii, în grija fiilor lui Gherşon erau date: cortul şi acoperişul cortului, învelitoarea acoperişului cortului şi perdeaua de la uşa cortului întâlnirii; apoi pânzele curţii şi perdeaua de la poarta curţii cortului de jur împrejurul cortului şi altarului şi toate funiile pentru slujba cortului. (Numeri 3:21-26)
Vă reamintesc, partea de răsărit, practic latura cu intrarea în Cortul propriu-zis, fusese atribuită în responsabilitatea lui Aaron și Moise, iar în partea cealaltă, în vest, în dreptul Locului preasfânt fuseseră amplasate familiile gherșoniților, care strângeau, desfăceau, cărau și îngrijeau componentele textile care prefigurau Cortul.
Apoi familia lui Chehat este numărată (Numeri 3:19):
Iată fiii lui Chehat, după familiile lor: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel;
Ei trebuiau să îşi ridice corturile în partea de sud a cortului. Datoria lor era să răspundă de piesele de mobilier ale cortului (v. 27-32):
Din Chehat se coboară familia amramiţilor, familia iţehariţilor, familia hebroniţilor şi familia uzieliţilor, alcătuind familiile chehatiţilor. Numărând pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, s-au găsit opt mii şase sute de bărbaţi însărcinaţi cu îngrijirea Sfântului Locaş. Familiile fiilor lui Chehat tăbărau în partea de miazăzi a cortului. Căpetenia casei părinteşti a familiilor chehatiţilor era Eliţafan, fiul lui Uziel. În grija lor au dat chivotul, masa, sfeşnicul, altarele, uneltele Sfântului Locaş, cu care îşi făceau slujba, perdeaua dinăuntru şi tot ce ţine de ea. Căpetenia căpeteniilor leviţilor era Eleazar, fiul preotului Aaron; el avea privegherea asupra celor însărcinaţi să îngrijească de Sfântul Locaş. (Numeri 3:27-32)
Nici familia lui Merari, cel de-al treilea fiu al lui Levi, nu avea cum să fie exceptată de la același proces de numărare, și alocare de atribuții dar și de spațiu de exercitare a responsabilității:
şi fiii lui Merari, după familiile lor: Mahli şi Muşi. Acestea sunt familiile lui Levi, după casele părinţilor lor. (Numeri 3:20)
Ei trebuiau să se aşeze în partea de nord a cortului. Numărul conducătorii și sarcinile lor – care erau de a avea grijă de scândurile, drugii, stâlpii, picioarele lor, ţăruşii şi funiile lor – reies din vers. 33-37:
Din Merari se coboară familia lui Mahli şi familia lui Muşi, alcătuind familiile merariţilor. Cei ieşiţi la numărătoare, când au numărat pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost şase mii două sute. Căpetenia casei părinteşti a familiilor lui Merari era Ţuriel, fiul lui Abihail. Ei tăbărau în partea de miazănoapte a cortului. În paza şi grija fiilor lui Merari au dat: scândurile cortului, drugii, stâlpii şi picioarele lor, toate uneltele şi tot ce ţine de ele; apoi stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor şi funiile lor. (Numeri 3:33-37)
Am înțeles cu toții sper că sarcina principală a leviților era administrarea și paza Cortului întâlnirii, iar pozițiile alocate lor în jurul Locașului crea o centură de protecție care să prevină ca mânia lui Dumnezeu să se dezlănțuie asupra acelora din popor care n-ar fi respectat sacralitatea spațiului respectiv.
Moise, Aaron şi fiii lui tăbărau înaintea cortului, la răsărit, înaintea cortului întâlnirii, spre răsăritul soarelui; ei aveau să îndeplinească la Sfântul Locaş tot ce fusese poruncit copiilor lui Israel; iar străinul care se va apropia să fie pedepsit cu moartea. Toţi leviţii a căror numărătoare au făcut-o Moise şi Aaron, după porunca Domnului, după familiile lor, toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii. (Numeri 3:38-39)
Inițiativa, planul și poruncile cu privire la punerea deoparte și consacraraea leviților în slujba Cortului întâlnirii au fost ale lui Iahweh. Cu toate acestea, pentru a implica și poporul în acest proces, tot la porunca lui Dumnezeu Moise va număra și întâii-născuți ai poporului, de la vârsta de o lună în sus – care-I aparțineau de drept Domnului, cum am citit în versetul 13 din Numeri 3, capitolul de față...
Domnul a zis lui Moise: „Fă numărătoarea tuturor întâilor născuţi de parte bărbătească dintre copiii lui Israel, de la vârsta de o lună în sus, şi numără-i după numele lor. Să iei pe leviţi pentru Mine, Domnul, în locul tuturor întâilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele leviţilor în locul tuturor întâilor născuţi din vitele copiilor lui Israel!” Moise a făcut numărătoarea tuturor întâilor născuţi dintre copiii lui Israel, după porunca pe care i-o dăduse Domnul. Toţi întâii născuţi de parte bărbătească, a căror numărătoare au făcut-o, numărându-le numele, de la vârsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii două sute şaptezeci şi trei. (Numeri 3:40-43)
Înlocuindu-i pe întâii-născuți, leviții aveau pe capul lor prețul sângelui mielului pascal, care în noaptea revărsării mâniei lui Dumnezeu a ocrotit pe cei care s-au adăpostit prin credință sub acest sânge. După marea izbăvire din robia egipteană, toți întâii-născuți dintre copiii și vitele lui Israel erau ale Domnului – în locul băieților întâi-născuți fiind consacrați Domnului leviții! Israel aparținea de drept lui Dumnezeu, dar plătiți în mod direct cu sângele de pe ușiorii din Egipt fuseseră întâii-născuți. Ca să și-i păstreze, familiile din Israel trebuiau să fie de acord cu schimbul propus de Dumnezeu: seminția lui Levi în locul întâilor-născuți!
Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Ia pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi din copiii lui Israel şi vitele leviţilor în locul vitelor lor; şi leviţii vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul. Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi trei care trec peste numărul leviţilor, dintre întâii născuţi ai copiilor lui Israel, să iei câte cinci sicli de cap, după siclul Sfântului Locaş, care este de douăzeci de ghere. Să dai argintul acesta lui Aaron şi fiilor lui pentru răscumpărarea celor ce trec peste numărul leviţilor.” (Numeri 3:44-48)
Leviții având slujba Cortului, trebuiau să vegheze ca să nu lipsească jertfa necurmată de pe altar. Chiar dacă evreii ar fi refuzat sau ar fi uitat să aducă animalul de jertfă, animalele leviților fiind ale Domnului – leviții înșiși trebuiau să ofere jertfa, dacă era necesar.
Moise a luat argintul pentru răscumpărarea celor ce treceau peste numărul celor răscumpăraţi de leviţi; a luat argintul întâilor născuţi din copiii lui Israel: o mie trei sute şaizeci şi cinci de sicli, după siclul Sfântului Locaş. Şi Moise a dat argintul de răscumpărare lui Aaron şi fiilor lui, după porunca Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. (Numeri 3:49-51)
Aşadar Moise a numărat toţi întâii născuţi dintre copiii lui Israel şi a aflat că erau 22.273 de parte bărbătească, de la vârsta de o lună în sus. Aceasta însemna că erau cu 273 mai mulţi întâi-născuţi de parte bărbătească faţă de câţi leviţi erau; aşa că întâii-născuţi care erau în plus faţă de numărul leviţilor, trebuiau să fie răscumpăraţi cu câte cinci sicli de cap, care trebuiau să fie daţi lui Aaron şi fiilor săi – și așa s-a creat și-un fond de întreținere și administrare a Sfântului locaș, pus la dispoziția preoților reprezentați de Aaron și fiii săi.
Lăsăm pe altădată, sau vă sugerăm dvs. să aprofundați rațiunea și semnificațiile înlocuirii întâilor-născuți ai lui Israel cu seminția lui Levi, și mai cu seamă învățămintele practice și actuale ale acestui proces. Deocamdată ne oprim aici, sper însă că Domnul ne va permite să ne reîntâlnim și data viitoare, ca să cunoaștem și să înțelegem cartea Numeri!