Tuesday Jun 25, 2024
Ioan 8:21-59 | Itinerar Biblic | Episodul 287
Dragi prieteni, ne reîntâlnim în același cap. 8 al Evangheliei lui Ioan care data trecută ne-a reținut atenția cu prima sa jumătate, în care Mântuitorul a contribuit la salvarea femeii păcătoase prinse în preacurvie, după care a continuat conflictul său cu liderii evrei, pe care Ioan îl redă sub forma unor perechi antagonice de contraste (evidente în plan fizic, la care însă Domnul adaugă și puternice valențe spirituale), gen: lumină/întuneric (vers. 12-20), cer/pământ (vers. 21-30), libertate/robie (vers. 31-38), copiii lui Dumnezeu/copiii lui Satan (vers. 39-47), cinste/necinste (vers. 48-56); asupra lor ne vom opri și noi în ediția de azi.
După ce, prin vorbe și gesturi puține, dar de mare finețe și profunzime, i-a determinat pe iudeii acuzatori să nu aplice lapidarea cuvenită femeii prinse în adulter, Domnul Isus Se prezintă ca Lumina lumii, care condamnă păcatul, dar determină pocăința. Hristos Lumina lumii va muri pentru păcatele acestei femei (și-ale tuturor oamenilor!), și de aceea are dreptul și puterea s-o ierte! Păcătosul își va petrece veșnicia în iad nu datorită păcatului, ci pentru că preferă întunericul și respinge lumina curățitoare a credinței în Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu! La fel, Domnul Isus tocmai îi avertizase pe farisei că dacă nu-și schimbă atitudinea și continuă să conteste divinitatea și mesianitatea Lui, vor muri în păcatul lor!
În pasajul următor (vers. 21-30), Domnul îi abordează prin prisma contrastului cer/pământ:
Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.” Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni’!” (Ioan 8:21-22)
Aproape înfricoșător întunericul ignoranței în care se aflau aceşti iudei. Mai întâi, Îl întrebaseră: „Unde este Tatăl Tău?“ Acum se gândeau că ar cocheta cu gândul sinuciderii!?! Ei probabil că nu ştiau că Isus le spusese ucenicilor Săi că El va merge la Ierusalim, unde va fi dat la moarte chiar de către aceşti conducători religioşi, dar că jertfa Sa va marca o moarte răscumpărătoare pentru omenire. Se va omorî Isus? Desigur că nu! Da, va muri curând, dar deliberat, ca răscumpărare pentru omenire, în acord cu planul divin. Domnul, care le cunoștea gândurile, accentuează pe contrastul dintre lumile cărora le aparțin părțile în discuție:
„Voi sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. (Ioan 8:23)
Găsim acelaşi gând în 1 Corinteni 2:14. Cunoaşterea omenească poate fi înţeleasă de orice om cu un coeficient de inteligenţă adecvat. Dar cunoaşterea divină este cu totul altceva – este totală, complexă, nelimitată. Numai Duhul lui Dumnezeu ne poate dezvălui lucrurile lui Hristos. Asta vrea să ne spună El aici.
De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” (Ioan 8:24)
Pe ei îi interesau persoane, evenimente, date, lucruri demonstrabile, concrete, terestre... și nu luau seama la avertismentul repetat al lui Isus: „Veți muri în păcatele voastre!” Oamenii mor din cauză că sunt păcătoşi. Aceasta este consecinţa firească a păcatului. „Dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre!” Este posibil ca o persoană să fie mântuită pe patul de moarte? Da. Dacă Îl primeşte pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal. Dar se prea poate – și acesta-i marele risc! – ca o persoană să-L respingă pe Domnul Isus atât de repetat și hotărât, încât nici pe ultima sută de metri să nu dorească să-L primească! Asta se numește împietrire, și ea provine și din afara, și dinăuntrul omului! Și chiar următoarea întrebare demonstrează lipsa de perspectivă și realism:
„Cine eşti Tu?”, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. (Ioan 8:25)
Dacă iudeii aceştia nu ştiau care erau misiunea și lucrarea lui Isus, e clar că nici nu-L cunoşteau. „Unde este Tatăl Tău?”, „Nu cumva are de gând să Se omoare?”, „Cine eşti Tu?” – acestor întrebări aproape puerile Isus le răspunde consecvent că este Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Mântuitorul lumii, exact cum li Se prezentase de la bun început!
Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi, dar Cel ce M-a trimis este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. (Ioan 8:26-27)
Domnul Isus le spunea mereu că vorbește și făptuiește numai ce voia și-I comunica Tatăl Său să spună și să facă. El nu doar că era trimis de Dumnezeu, dar și afirma/proclama lucrul acesta; nu-Și aroga mesaje sau miracole – chiar dacă El era agentul executiv, nu Și-a asumat meritele, și nu a menţionat niciodată că Se bazează pe gândirea sau intelectul său. Se desprinde de aici un exemplu și un principiu pentru toți predicatorii și lucrătorii creștini: ei trebuie să dea oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu, nu produsul propriului intelect.
Ei continuau să audă și să nu priceapă; și nu le înţelegeau pentru că, fiind de pe pământ, ei judecau firește lucrurile care țineau de sfera Împărăției cerurilor.
Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. (Ioan 8:28)
Când Isus Se numeşte pe Sine ca Fiu al omului, El nu Se referea la o imagine precum cea din Daniel 7:13-14 (unde Fiul omului vine la Cel Îmbătrânit de zile pentru a I se da stăpânire asupra acestui Univers... pentru că asta trimite la încoronarea Sa glorioasă ca Împărat al împăraţilor, care era și este încă departe!) Domnul Isus Se referă aici la răstignirea Lui iminentă, pe care ei o vor orchestra... și-atunci își vor da seama cine a fost El! (Și într-adevăr, după moartea şi învierea lui Isus Hristos, mulţi dintre aceşti conducători iudei au crezut. În cartea Faptele Apostolilor ni se spune că și mulţi dintre preoţii din Ierusalim au crezut. Tocmai asta încearcă El să le spună acum: după înălţarea Sa (pe cruce), ei vor şti că El era Cel care a spus că este. Moartea răscumpărătoare a lui Isus Hristos explică cine este El şi de ce a venit. Nu putem şti cine este El cu adevărat până nu ştim ce a făcut.
Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El. (Ioan 8:29-30)
Vi s-a întâmplat să ajungeţi la sfârşitul unei zile şi să vă doriţi să fi făcut unele lucruri altfel? Domnul Isus nu a încheiat nicio zi cu regrete. El a făcut întotdeauna ce era pe placul Tatălui. El a spus foarte clar că a venit să facă voia Tatălui – în ascultare și cu bunăvoință, cu seninătate și pace... Iar Tatăl nu L-a lăsat niciodată singur (desigur cu excepția ceasului viitor și negru de pe cruce, când așa fuseseră hotărâte lucrurile dinainte de Întrupare!) Și pentru că a căutat invariabil să asculte și să-L proclame pe Tatăl împlinind ce-I era plăcut lui Dumnezeu, Isus - chiar dacă pentru mulți a fost pricină de poticnire - pentru destui alții a fost un exemplu, un model... a fost atractiv, și deci acceptat de cei ce-L iubeau pe Iahweh!
Pe nebăgate de seamă, argumentarea Domnului curge spre consecințele credinței lor, subliniind un nou contrast: libertate/robie (vers. 31-40)
Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)
Credinţa este singura care mântuieşte, dar credinţa care mântuieşte nu este singură. Ea va da anumite roade. După ce Îl primeşte pe Domnul Isus Hristos, credinciosul va dori să „rămână în Cuvântul Lui”. Continuitatea în umblarea cu Domnul dovedește credința! Cât am fost pastor, i-am ținut sub observație pe cei care erau activi în biserică dar care nu erau deloc interesaţi de studiul Cuvântului lui Dumnezeu. O asemenea persoană este un pericol pentru adunarea celor credincioşi.
Adevărul vă va face liberi. Adevărul este Cuvântul lui Dumnezeu, care arată clar că Isus Hristos este Mântuitorul lumii. El Însuși este Adevărul. Mai întâi, venim la El ca Mântuitor al nostru. Apoi, pe măsură ce umblăm cu El, experimentăm libertatea; nu mai este nevoie să stăm noaptea treji îngrijorați că vom ajunge în iad. Domnul Isus nici măcar nu ne cere să trăim viaţa creştină! El ne cere doar să ne încredem în El şi să-L lăsăm pe El să trăiască viaţa Lui prin noi. Când ne supunem Lui, suntem liberi.
Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?” (Ioan 8:33)
Porniți doar să-L contrazică și să-l atace, oamenii aceștia pierd și simțul realității! Cum adică n-au fost niciodată robi?! Dar Egiptul, Babilonul, jugul roman reprezentau libertatea?
„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” (Ioan 8:34-38)
Evreii nu erau la acel moment liberi nici din punct de vedere fizic, politic, dar nici spiritual. Pretindeau că sunt sămânţa lui Avraam, dar căutau să-L omoare pe Isus – fiul lui Avraam! Iar dacă dpdv politic erau robi ai romanilor, dpdv spiritual erau robi ai păcatului! Fie pentru simplul motiv că orice om se naște în păcat!
„Oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului” este un enunţ la timpul prezent. Cine trăiește în firea pământească, trăiește în păcat, ca rob (fie și involuntar) al păcatului. Mă îndoiesc că există printre noi cineva care nu păcătuieşte deloc pe parcursul unei zile. Dar copilul lui Dumnezeu vine la Tatăl în fiecare zi şi îşi mărturiseşte păcatul. Cei ce-l au ca tată pe diavolul nu vor face niciodată acest lucru! Acesta este şi gândul din Romani 6:16: „Nu ştiţi că dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi?”
De la vers. 39, Isus devine cumva mai subtil și mută contrastul la un nivel mai inteligibil: copiii lui Dumnezeu/copiii lui Satan. Dă exemplu practica curentă pe atunci de a avea robi sau angajați – și le spune că slujitorul care face treaba pentru care este angajat, când vine seara, îşi schimbă hainele şi pleacă. Fiul însă, care locuiește acolo, vine acasă, se schimbă în hainele de casă și se aşează să se odihnească, pentru că este fiu. Domnul le spune acestor conducători religioşi că ei nu sunt cu adevărat copiii lui Dumnezeu. Ei stăteau în templu în acele momente, dar nu aveau să mai fie acolo pentru multă vreme. În anul 70 d.Hr., va veni Titus şi-i va alunga de acolo, luându-i pe toţi ca sclavi. Semnalul de încheiere a programului de lucru va fi dat, și slujitorii se vor risipi pe la casele lor. (Ioan 8:39-41)
„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut. Voi faceţi faptele tatălui vostru.”
Fiul lui Dumnezeu ne face cu adevărat liberi. Nu mai trebuie să fim slujitori ai păcatului. Mulţi creştini acceptă înfrângerea şi eşecul ca pe lucruri normale în viaţa de creştin. Dumnezeu nu a intenţionat ca noi să trăim aşa. El a dorit şi doreşte întotdeauna ca noi să trăim pentru El prin puterea Duhului Sfânt – „mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit”! Fiecare fiu trăiește după modelul, educația și practicile casei în care trăiește și ale părinților pe care-i are! Nu poți fi copilul lui Dumnezeu și să faci faptele celui rău, așa cum nu poți fi copilul diavolului și să faci fapte de sfințenie! Ori, iudeii tocmai asta pretind:
Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. (Ioan 8:41-45)
Cunoaşteţi proverbul: „Aşchia nu sare departe de trunchi.“ Isus le spune acestor iudei că, dacă ar fi cu adevărat copii ai lui Avraam, s-ar purta ca Avraam. Dar ei încearcă să-L omoare, ceea ce Avraam nu ar fi făcut niciodată. În loc să fie copiii lui Avraam, ei sunt de fapt copiii Diavolului. Satana este cel în care îşi au originea crimele şi minciunile, iar ei erau imitatorii lui, copiii lui. „Voi faceţi faptele tatălui vostru.“
Observaţi că ei deschid iar subiectul naşterii spunând: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie”. În tinereţe am crezut la un moment dat că se poate nega naşterea din Fecioară şi totuşi să fii creştin. Bineînțeles că nu e posibil! Dacă negăm că Isus S-a născut din Fecioară, ne alăturăm mulţimii acesteia care afirma că Dumnezeu le este Tată. Isus le spune clar și simplu: „Dacă Dumnezeu v-ar fi Tată, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu de la El vin!”
Dar oare se poate verifica dacă Dumnezeu este Tatăl nostru? În prima sa epistolă, Ioan ne dă acest răspuns: „Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El.” (1 Ioan 5:1)
Aceşti iudei credeau că sunt copiii lui Dumnezeu, când de fapt ei erau ai celui rău. Sunt şi astăzi atâţia care susţin că Dumnezeu este tatăl tuturor oamenilor şi că toţi suntem fraţi în acest Univers. Această idee a modelat filosofia naţiunii noastre. Stăm pe la conferinţe sau emisiuni alături de copii ai Diavolului şi spunem că sunt copiii lui Dumnezeu. Mi-e teamă că naţiunea noastră a fost amăgită, pentru că diplomaţii şi politicienii noştri lucrează pornind de la premise greşite. În mod evident, Isus nu a spus că Dumnezeu este Tatăl tuturor oamenilor. El spune că unii sunt copii ai Diavolului, nu ai lui Dumnezeu. Nu poţi fi copil al lui Dumnezeu altfel decât prin credinţa în Domnul Isus Hristos!
Cuvintele lui Isus i-au înfuriat pe cei care-L ascultau. Dar Domnul insistă că aceste cuvinte sunt adevărate. De asemenea, le spune că nu-L pot dovedi că ar avea vreun păcat. Isus este de la Dumnezeu şi oricine este copil al lui Dumnezeu ascultă de Isus Hristos. Nici azi oamenilor nu le place să audă așa ceva... Ei vor să audă și să creadă că sunt buni şi drăguţi, că sunt fraţi unii cu alţii, şi invocă tot timpul dragostea și toleranța. Dragi prieteni, dacă vreţi să fiţi de partea adevărului, trebuie să denunţaţi răul aşa cum a făcut-o Domnul Isus. Iar aceasta va stârni reacţii puternice şi împotrivire din partea celor ce vă vor auzi!
Isus le-a spus oamenilor adevărul, dar ei nu L-au crezut, nu L-au primit... Adevărul stârneşte un sentiment de ostilitate – în mod special faţă de El. Şi totuşi, oamenii cred cele mai aiuritoare zvonuri şi minciunile cele mai sfruntate. Dictatorii au învăţat acest lucru. Hitler s-a exprimat foarte direct în cartea lui când a spus că dacă o minciună este repetată de foarte multe ori, oamenii vor sfârşi prin a o crede. În prezent, mass-media și agențiile de publicitate arată că și-au însușit asta ca stil de lucru și practică a muncii lor!
Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.” Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?” (Ioan 8:46-48)
Isus Şi-a pus viaţa în pericol când a întrebat: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” Aceasta este una dintre dovezile importante ale caracterului divin al lui Hristos. Credeţi-mă, dacă vreunul dintre duşmanii Lui ar fi avut o dovadă cât de mică împotriva Lui, ar fi folosit-o. Ei n-au avut răspunsuri logice la întrebările Lui. Şi La ce recurg? La ridiculizare și defăimare... Mi-aduc aminte că pe vremuri am făcut parte dintr-o echipă de dezbateri... și aceasta era una dintre metodele care ne-au fost predate... Participanţii la acele dezbateri recurgeau la atac la persoane și la ofense, atunci când nu mai aveau răspuns logic sau argumente. Remarcaţi ce spun iudeii: „Eşti samaritean şi ai drac”. Cuvântul grecesc folosit aici este demonis, acesta fiind folosit pentru a batjocori, pentru a jigni pe cineva prin apelative ofensatoare.
„N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” (Ioan 8:49-51)
În acest pasaj final al lungii Sale controverse cu iudeii (până la vers. 56), Domnul Isus aproape că le bate obrazul oponenților Săi, reproșându-Le lipsa de onestitate și de reverență față de Dumnezeu (nu mai vorbesc de lipsa de respect față de Hristos!). Mi-aş fi dorit să-L văd pe Domnul adresând mulțimii tot mai înfuriate acele cuvinte. Oamenii aceia se aprindeau tot mai mult în pornirea lor aproape asasină împotriva lui Isus, dar în timp ce inimile lor erau cuprinse de ură, inima lui Isus era plină de dragoste. El urma să-Și dea viața pentru ei. Iudeii se gândeau să-L omoare, iar Isus le oferea viaţa, și explicit și implicit: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” Domnul Isus le oferea (și oferă și azi) viaţa veşnică, viaţa spirituală... pentru că este mai mult decât un simplu om!
„Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ‘Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.’ Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?” Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine şi, dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.” (Ioan 8:52-56)
L-a văzut Avraam vreodată pe Hristos? Sigur că L-a văzut. Când Dumnezeu apărea înaintea oamenilor din vremea Vechiului Testament, aceasta era o apariţie a lui Isus Hristos. „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1:18). În acelaşi mod, deşi trupul lui Avraam era îngropat acolo, Avraam nu era cu adevărat mort, ci se afla în prezenţa lui Dumnezeu. Isus afirmă acest lucru foarte clar, aşa cum este consemnat în Luca 20:38. „Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.”
„N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam?!” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu. (Ioan 8:57-59)
Teologii liberali susţin astăzi că Isus Hristos a fost un mare învăţător, dar că nu a susţinut niciodată că El este Dumnezeu. Ați remarcat însă ce afirmă Domnul aici? „Mai înainte ca să se nască Avraam sunt Eu”. Nu „am fost”, ci „sunt”. El este Iahweh întrupat, Dumnezeul-„Eu sunt” al lui Israel. Iudeii înţelegeau acest lucru cât se poate de bine. Tocmai pentru că ştiau exact ce pretindea Isus, și pentru că nu-L credeau – au luat pietre pentru a-L ucide, acuzându-L de blasfemie.
Subiectul aici este Isus Hristos. El i-a pus pe aceşti iudei într-o situaţie dificilă. Isus Hristos i-a determinat să ia o decizie cu privire la Persoana Lui... și au luat-o – din păcate, nu pe cea bună, lepădându-L! Şi voi trebuie să luaţi o decizie cu privire la Persoana Lui. Fie credeţi că El este Adevărul, fie credeţi că este un mincinos. Fie este Mântuitor, fie un simplu învățător... Trebuie să decideţi ce credeţi cu privire la El. Fie Îl veţi respinge, fie Îl veţi primi – neutri nu puteți rămâne. Reţineţi însă că decizia voastră nu influenţează cu nimic Persoana Sa! El va continua să fie cine este indiferent de hotărârea voastră! El este marele EU SUNT, Iahweh, veşnicul Dumnezeu. Veţi accepta sau veţi respinge acest adevăr?