Tuesday Jun 11, 2024

Introducere în Biblie 4 | Itinerar Biblic | Episodul 4

INSTRUCȚIUNI PENTRU STUDIUL SCRIPTURII

Sesiunea 4 – Interpretarea

Dragi ascultători, bine v-am găsit!

Vă amintesc, ascultați un program care-și propune să vă stimuleze și să vă însoțească în lectura comentată a Bibliei. Dar înainte de-a începe s-o răsfoim și să stăruim asupra unor nuanțe ale textului și mesajului său, ni s-a părut important să vă acomodăm cu unele lucruri generale importante despre Cuvântul lui Dumnezeu. Aminteam data trecută câteva trăsături esențiale care definesc Scriptura – mai precis:

1.Faptul că este revelația de Sine specială a lui Dumnezeu, în formă scrisă, descoperindu-ne – prin modalități diverse – persoana, lucrările și planul/voia divinității. Revelația înseamnă că Dumnezeu Se face cunoscut, Se comunică, Se expune – înseamnă că Dumnezeu a vorbit, și că nicidecum nu dorește să nu-L auzim ori să înțelegem greșit, când El vorbește...

2.Apoi, spuneam că Biblia este inspirată, adică insuflată de Dumnezeu... Inspirația (ca garanție a revelației) fiind calea prin care Dumnezeu Își comunică și proclamă planurile și deciziile Sale. Știm de la apostolul Pavel că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire...” (2 Timotei 3:16) Cuvântul „insuflat” ne spune că „Dumnezeu a suflat”, a inspirat, a dictat... Dumnezeu a vorbit prin autorii umani, și a transmis exact ceea ce a dorit.

3.Iluminarea se referă la înțelegerea – cu ajutorul Duhului Sfânt – a stării proprii fiecăruia dintre noi, și a beneficiilor lucrării duhovnicești în care Dumnezeu te ia părtaș. Iluminarea implică faptul că, de vreme ce noi avem – în Biblie – o Carte care este dumnezeiască și omenească, scrisă de oameni care își exprimau gândurile, dar în același timp consemnau, inspirați de Duhul, Cuvântul lui Dumnezeu – rezultă că doar Duhul Sfânt ne poate explica ce ne spune ea. Deși putem afla singuri multe informații despre Biblie, avem nevoie de Duhul Sfânt ca să ne deschidă inimile și mințile pentru a putea înțelege adevărurile spirituale din text.

Iată-ne azi ajunși la un al patrulea aspect ce ține de buna înțelegere și utilizare a Scripturii – Interpretarea, care se referă la înțelegerea corectă și la semnificațiile pe care le atribuim noi Cuvântului lui Dumnezeu... Modul în care înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu, care a dus la încredințări și practici diferite, este motivul pentru care există atâtea ramuri și denominațiuni creștine. Metodişti, baptişti, prezbiterieni, penticostali... credincioșii, dar și învăţătorii biblici de un fel sau de altul – au, fiecare, propria interpretare. De aici dispute, controverse, polemici, lipsă de unitate. Or, acolo unde există o neînţelegere, evident cineva greşeşte. Și dacă asta ar antrena discernământ și capacitatea de a administra iertarea – în sensul de a o solicita sau acorda – tot n-ar fi degeaba... Dar din păcate nu-i întotdeauna așa!

Până una-alta, vă propun să rețineți (și să țineți cont de) câteva reguli pe care e bine să le avem în vedere în general, când interpretăm Biblia.

1. Scopul general. În primul rând, trebuie luat în considerare scopul general al Bibliei. Acesta este motivul pentru care dau aceste învățături – cred că trebuie să înţelegem bine lucrul acesta, înainte de a trage concluzii dogmatice referitoare la vreun verset din Biblie. Este important să avem în vedere toate versetele care vorbesc despre tema respectivă.

2. Destinatarul Scripturii. De exemplu, cu mult timp în urmă, Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Scoală-te, treci Iordanul acesta” (Iosua 1:2). Când am fost în vizită în ţara aceea, am trecut şi eu peste Iordan, dar nu am făcut lucrul acesta pentru a împlini Scriptura. Nu mi-am spus: „În sfârşit! L-am ascultat pe Domnul şi am trecut Iordanul!” Nu, atunci când am citit acel verset am ştiut că Domnul îi vorbise personal lui Iosua – dar credeţi-mă că şi acolo este o lecţie foarte importantă pentru mine. Nu toată Scriptura îmi este adresată, dar toată Scriptura îmi este lăsată pentru a învăţa din ea. Aceasta este o regulă foarte bună de reţinut.

3. Contextul în care este scris un verset – este un alt indiciu de interpetare a Scripturii, al treilea... Despre ce vorbeşte textul acela? Mai sunt pasaje în Biblie care vorbesc despre acelaşi subiect? Trebuie avut în vedere contextul imediat (versetele vecine), pasajul – contextul capitolului – apoi contextul tot mai larg, locul și scopul cărții în partea respectivă de Biblie, ș.a.m.d.

4. Textul în original. Dacă nu citiţi în ebraică sau greacă, pot să vă spun că traducerea în engleză, American Standard Version, este varianta care ține cel mai mult cont de versiunile originale ale textului biblic. Sincer, eu nu pot să recomand traducerile moderne, cu toate că sunt lucruri foarte bune în acestea. Am observat că datorită împărţirii noastre în denominaţiuni, fiecare facţiune care încearcă o nouă traducere a Bibliei inserează în mod natural și punctul de vedere propriu. În consecinţă, dacă un grup liberal aduce o traducere nouă, s-ar putea ca aceasta să aibă un iz de liberalism. Dacă un grup de fundamentalişti fac o traducere nouă, preferinţele acestor oameni se vor observa mai accentuat în anumite locuri. În orice caz, cei care au tradus la început Biblia au fost oameni sinceri, de bună credință și cu frică de Dumnezeu, convinși că au de-a face cu Însuși Cuvântul lui Dumnezeu, şi în consecință au tratat subiectul cu seriozitate. Acolo unde au întâlnit cuvinte ce nu puteau fi traduse, le transliterau pur şi simplu (de exemplu abba sau baptizo). Pericolul cu traducerile moderne este că acestea sunt făcute fie într-o manieră rigidă, fie într-una mai degrabă superficială. Un traducător are rolul de a lua informaţia dintr-o limbă şi de a o exprima în altă limbă, folosind termeni comparabili, dacă se poate chiar identici. Cele mai multe traduceri moderne încearcă să se apropie de limbajul modern. Procedând astfel, pierd din vedere sensul original al textului. Lucrul cel mai important este să determinaţi sensul cuvintelor din original. (John Vernon McGee prefera Versiunea Autorizată (King James). În ce ne privește, recomandăm ascultătorilor versiunea Dumitru Cornilescu corectată și revizuită ortografic (pe care o folosim și-n cadrul acestui serial) sau versiunile SBIR publicate din 2014 încoace.)

5. Interpretaţi literal. Dr. David Cooper a exprimat foarte bine acest aspect: „Când sensul de bază al cuvintelor Scripturii are sens, nu căutaţi alte sensuri. Aşadar, luaţi sensul de bază, sensul literal, sensul primar, cel mai uzual al cuvintelor, exceptând cazul în care contextul, studiat în legătură cu alte pasaje ce au legătură cu acela şi în raport cu adevărurile fundamentale şi axiomatice, indică în mod clar o altă interpretare.”

Acestea fiind spuse, îmi vin în minte cuvintele psalmistului care a scris cel mai lung capitol din Biblie – Ps. 119, care în versetul 18 include rugăciunea: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” Iată un lucru important care solicită și atenția și deschiderea noastră, dar și dependență de călăuzirea divină. Voi pronunța acum un cuvânt nu foarte iubit: Instrucţiuni. Există câteva reguli pe care trebuie să le urmăm când ne raportăm la Cuvântul lui Dumnezeu. Vă garantez că – oricât nu v-ar plăcea regulile – avem nevoie de ele, pentru a căpăta direcție și siguranță într-un cadru prefigurat, sau chiar și polimorf, precum lumea nostră. Așadar nu evitați și nu disprețuiți regulile! Iar dacă le veți urma pe cele care urmează, veţi fi binecuvântaţi! În mod clar, aceste direcţii de studiere a Bibliei sunt necesare – pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al rânduielii, și tot ce ține de relația noastră cu El și cu cele ce țin de Împărăția Lui se supune unor exigențe. În mod similar, orice medicament este însoțit de indicaţii referitoare la modul de folosire. De asemenea, orice dispozitiv sau aparat pe care îl cumperi, conţine și el instrucţiuni de folosire. Dacă aşa stau lucrurile în această lume, cu siguranţă că și cel mai important instrument pe care îl putem avea la îndemână, Cuvântul lui Dumnezeu (el însuși un manual), va fi având niște instrucţiuni referitoare la utilizarea sa eficientă. Aş vrea să precizez pentru început şapte paşi simpli, dar esenţiali în studierea Cuvântului lui Dumnezeu.

1. Începeţi cu rugăciune

2. Citiţi Biblia

3. Studiaţi Biblia

4. Meditaţi asupra Bibliei

5. Citiţi ce au scris alţii despre Biblie

6. Ascultaţi de Biblie

7. Transmiteţi Cuvântul altora

S-ar putea să vreţi să mai adăugaţi şi alte aspecte, dar cred că acestea sunt cele de bază. Cineva și-a exprimat foarte concis şi convingător opinia și atașamentul față de Biblie, astfel: „Cunoaşte-o cu mintea, păstreaz-o în inima ta, demonstreaz-o în viaţa ta, plantează-i seminţele în lume.” Acesta este un alt mod de a spune lucrurile pe care le vom prezenta în cele ce urmează.

Începeţi cu rugăciune.

Am văzut, când am discutat despre iluminare, că Biblia este o carte diferită de oricare altă carte, întrucât numai Duhul Sfânt ne poate deschide mintea să o putem înţelege. Puteţi lua orice carte de filosofie de exemplu: dacă un om a scris acea carte (şi evident, un om a scris-o), atunci un om o poate înţelege. Acelaşi lucru este valabil şi pentru matematicile superioare sau oricare alt subiect. Nu prea am auzit să existe o carte scrisă de om, care să nu poată fi înţeleasă de niciun alt om. Dar Biblia este diferită. Biblia nu poate fi înţeleasă de nimeni dacă nu ne învaţă Duhul Sfânt. Şi El vrea să ne înveţe! Adevărul este că Domnul ne-a spus: „Duhul adevărului are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:13). Când psalmistul a scris cuvinte citate mai devreme - „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Ps. 119:18) - avea în vedere Legea mozaică, desigur, dar astăzi putem extinde această rugăciune la toate cele şaizeci şi şase de cărţi ale Bibliei şi ne putem ruga și noi: „Deschide-mi ochii, Doamne, ca să văd și să-nțeleg voia Ta în ce privește viața mea!”

Când apostolul Pavel s-a rugat pentru efeseni, nu s-a rugat pentru sănătatea lor (este posibil să fi cerut așa ceva cu altă ocazie), nu s-a rugat ca aceştia să se îmbogăţească (nu ştiu dacă a făcut vreodată acest lucru), nu – ci prima sa rugăciune pentru efeseni este menţionată la începutul epistolei către aceștia: „De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele” (Ef. 1:15-16). Pentru ce se roagă Pavel? Vedem mai departe: „Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi” (Ef. 1:17-18). Observaţi că rugăciunea apostolului este ca aceşti oameni să capete înţelepciunea şi să înţeleagă revelaţia lui Dumnezeu, astfel încât să ajungă să cunoască şi să priceapă Cuvântul Lui. Se roagă ca ei să fie luminaţi, în așa fel încât să cunoască nădejdea chemării pe care o au în Hristos. Iată pentru ce se roagă apostolul Pavel. Așa că dacă mă pomeneşte cineva în rugăciune, acestea sunt lucrurile pentru care aş vrea să se roage cineva pentru mine: ca ochii mei (ochii spirituali) să mi se deschidă. Cred că lucrul cel mai important pentru noi este să cunoaştem voia Domnului, iar voia Lui se vede din Cuvânt. Nu putem cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu dacă Duhul Sfânt nu ne învaţă. Acest lucru îl spune şi Pavel corintenilor: „Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte” (1 Cor. 2:12-14). Motivul pentru care mulţi oameni în ziua de azi nu înţeleg nimic din Biblie este că nu Îl lasă pe Duhul Sfânt să-i înveţe. Cuvântul lui Dumnezeu diferă de orice altă carte, înţelegeţi? Omul obişnuit nu poate pricepe aceste lucruri. Pentru el aceste lucruri sunt o nebunie. Dumnezeu ne-a lăsat Duhul, astfel încât noi să înţelegem lucrurile care ne sunt oferite de El. Numai El este Învăţătorul, numai El poate să ia cuvântul şi să-L facă viu şi autentic pentru noi!

Dumnezeu vrea să ne vorbească prin Cuvântul Său scris, dar această Carte este una supranaturală şi nu poate comunica firii noastre naturale. Numai Duhul Sfânt ne poate explica lucrurile privitoare la Hristos. Observaţi acest verset foarte interesant din Scriptură (1 Cor. 2:11): „În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu”. Într-un mod foarte concis şi simplu, acest verset ne explică de ce Duhul Sfânt trebuie să fie Învăţătorul nostru. Noi ne putem înţelege între noi, dar niciunul dintre noi nu-L poate înţelege pe Dumnezeu. Eu sunt de părere că este un nonsens să vorbim despre o prăpastie între generaţii, din cauza căreia noi nu mai putem comunica. Deşi a fost destul de adevărat, de-a lungul timpului, că nu-i nici regulă, nici prea simplu, ca un om în vârstă şi un tânăr să se înţeleagă foarte bine, trebuie spus însă că ei pot comunica, așa cum toți putem comunica şi ne putem înţelege unii cu ceilalți, pentru că suntem cu toţii fiinţe umane. Dar, e bine să știți din capul locului că nimeni nu-L poate înţelege pe Dumnezeu dacă El nu i Se revelează. M-am întrebat o vreme cum Se simte Dumnezeul cel Viu la o înmormântare. Ei bine, am aflat că Domnul Isus a plâns la înmormântarea lui Lazăr, și deci acum știu cum se simte. Ştiu cum se simte în multe circumstanţe, deoarece Duhul Sfânt mi-a revelat aceste lucruri prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Pe vremea când eram pastor în Nashville, Tennessee, mi-aduc aminte că într-o sâmbătă dimineață mă uitam pe geam... era o dimineaţă însorită, în timpul nopţii ninsese şi un strat de zăpadă de vreo zece centimetri care acoperise toată urâţenia cu o pătură superbă. La un moment dat, l-am văzut pe vecinul meu, un bătrân din biserica mea ce locuia peste drum, ieşind din casă cu două coşuleţe pline cu cenuşă, având de gând să o arunce pe alee. L-am văzut cum s-a oprit uitându-se la peisaj şi am zâmbit pentru că ştiam cum se simţea, la fel cum mă simţisem şi eu în timp ce mă uitam la zăpada ce căzuse în timpul nopţii. Dar imediat după ce a început să coboare treptele, a alunecat. Nu dorea să scape coşurile cu cenuşă, aşa că le-a ţinut bine în mâini şi a căzut, lovindu-se destul de tare. Nu m-am putut abţine să nu râd. Cred că aş fi râs chiar şi dacă şi-ar fi rupt gâtul, însă am observat cum s-a uitat de jur împrejur şi când s-a convins că nu l-a văzut nimeni s-a ridicat satisfăcut mergând mai departe. Cam pe la jumătatea distanţei până la gunoi, a căzut din nou. De data aceasta a căzut mai rău pentru că era pe trotuar. Am avut impresia că a sărit când a lovit pământul. Din nou, s-a uitat foarte atent în jurul său; nu dorea ca altcineva să fi văzut ce i s-a întâmplat. Am ştiut imediat cum s-a simţit, şi eu m-aș fi simţit la fel. S-a ridicat şi s-a uitat în jurul lui, s-a dus şi a aruncat cenuşa şi când s-a întors pe terasă, s-a mai uitat o dată foarte atent în jur – nu cred că pentru a admira peisajul, ci pentru a se asigura că nu l-a văzut nimeni căzând. N-am spus nimic până duminică dimineaţă. Când am ajuns la biserică, m-am dus lângă el, m-am aplecat şi i-am spus: „Ai fost foarte haios ieri când ai aruncat cenuşa!”

S-a uitat surprins la mine şi m-a întrebat „M-aţi văzut?”

„Da” i-am răspuns.

„Ei bine… Nu credeam că m-a văzut cineva.”

Şi i-am spus „Da, m-am gândit la asta, ştiu exact cum te-ai simţit.” Vedeţi? Și eu, și omul acesta, şi dumneavoastră, reacționăm cam la fel... Dar cine Îl poate înţelege pe Dumnezeu? Numai Duhul lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt ne învaţă şi ne face să înţelegem lucrurile spirituale.

Ernest Renan, un sceptic de origine franceză, a atacat Cuvântul lui Dumnezeu, dar cu toate acestea a scris „Viaţa lui Isus”. Cartea lui este împărţită în două secţiuni: o relatare istorică a vieţii lui Isus şi apoi interpretarea acesteia. Prima parte, cred că e una dintre cele mai bune relatări ale vieţii lui Isus. Dar partea a doua, interpretarea, este puerilă și pe alocuri absurdă. Ar fi putut fi scrisă de un copil de doisprezece ani după ce a participat la şcoala duminicală. Care este explicaţia acestui fapt? Duhul Sfânt nu te învaţă istorie şi nici nu-ţi relatează fapte istorice, pe care le poţi afla şi singur. O minte inteligentă sau iscoditoare poate descoperi toate aceste lucruri. Dar interpretarea este cu totul altceva. Duhul Sfânt trebuie să facă interpretarea și numai El trebuie să fie Învăţătorul ce ne va conduce spre adevăr. Trebuie să avem Duhul Sfânt pentru a ne deschide ochii şi minţile spre înţelegerea Cuvântului. Suntem îndemnaţi să-I cerem ajutorul. În Evanghelia după Ioan cap. 16, Domnul Isus spune: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl” (Ioan 16:12-16). Domnul Isus ne spune că trebuie să cerem; El a pregătit multe lucruri pentru noi, ne-a trimis Duhul Sfânt pentru a fi Învăţătorul nostru; în capitolul 14 Evanghelia lui Ioan conține alte câteva cuvinte ale Mântuitorului, care spune: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Duhul Sfânt este Învăţătorul şi El trebuie să fie cel care ne conduce spre adevăr. Dacă veţi învăţa ceva prin programul acesta de studiu biblic, asta nu se datorează faptului că un biet predicator vă învaţă, ci datorită Duhului Sfânt care vă descoperă mesajul Cuvântului lui Dumnezeu.

Prin urmare, aceasta este prima instrucţiune: începeţi studiul cu rugăciune şi cereţi-I Duhului lui Dumnezeu să vă fie Învăţător.

Am pomenit de şapte paşi esenţiali în studierea Cuvântului lui Dumnezeu, dar pentru că timpul alocat întâlnirii de azi s-a epuizat, mă opresc acum, dar sper să ne reîntâlnim, pentru a continua, data viitoare! Până atunci, fiți binecuvântați!