Tuesday Jun 11, 2024
Introducere în Biblie 3 | Itinerar Biblic | Episodul 3
INSTRUCȚIUNI PENTRU STUDIUL SCRIPTURII
Sesiunea 3 – Ce sunt revelația, inspirația, iluminarea, interpretarea?
Dragi ascultători, bine v-am găsit. Mulțumim lui Dumnezeu că ne îngăduie să ne reîntâlnim ca să mai aflăm câte ceva despre El și planul Său în ce ne privește. Unul din instrumentele harului Său este Cuvântul Lui, insuflat de El și ajuns până la noi prin intermediul autorilor umani, grație lucrării divine de prezervare, de păstrare, de conservare prin vremuri și civilizații a acestei colecții de documente prețioase și relevante – Sfânta Scriptură… pe care o avem și în aceste momente în prim-planul atenției noastre. Cuvântul lui Dumnezeu este unul special, nu numai pentru mintea sau pentru cultura și educația noastră, dar mai ales pentru inima noastră, pentru suflet... În fond, la ce ne-ar folosi să le-avem și să le știm pe toate, dacă nu ne-am salva sufletul?! Or, tocmai pentru că sunteți interesați de viața veșnică, acordați credit acestui program, care vă pune în contact direct cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.
Vă reamintesc, la începutul călătoriei noastre am trecut în revistă câteva argumente care susţin valoarea deosebită, unicitatea, veridicitatea și valabilitatea Bibliei – Cartea cărților, Cuvântul lui Dumnezeu. Vom încerca să mai lămurim câte ceva azi, și vom trece în revistă pentru aceasta câţiva termeni care argumentează și atestă modul în care a ajuns acest Cuvânt la noi şi modul în care noi reuşim să ne raportăm la ceea ce comunică el.
E posibil ca unele din cuvintele pe care le voi folosi să nu vă sune foarte familiar… Nu vă speriați de ele, încercați să rețineți ceea ce desemnează ele – pentru că au greutate în economia asocierii noastre cu Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său. Așadar, vom încerca să înțelegem ce reprezintă revelația... precum și inspirația – ca factori ce confirmă proveniența Bibliei... Apoi, ce înseamnă și de ce este importantă iluminarea... dar și interpretarea Scripturii.
Dac-ar fi să încercăm o definire a lor, rapidă și succintă, am spune că revelația desemnează descoperirea – prin modalități diverse, a – persoanei, voinței și lucrărilor divinității.
Inspirația (ca garanție a revelației) este insuflarea adevărurilor de credință, calea prin care Dumnezeu comunică și proclamă planurile și deciziile Sale.
Iluminarea se referă la înțelegerea – cu ajutorul Duhului Sfânt – a stării proprii și a beneficiilor incomensurabile ale lucrării la care Dumnezeu vrea să te ia părtaș.
Interpretarea se referă la înțelegerea corectă și la semnificațiile pe care le atribuim noi Cuvântului lui Dumnezeu...
Chiar dacă le-am definit pe scurt, mă gândesc că e util să le și detaliem puțin, sper să nu vă plictisească, și mă rog să le înțelegeți, pentru că asta va contribui la deschiderea și maturizarea spirituală a fiecăruia.
Revelația înseamnă că Dumnezeu Se face cunoscut, Se comunică, Se expune – înseamnă că Dumnezeu a vorbit. Expresii de genul „Așa vorbește Domnul” apar de peste două mii cinci sute de ori în Scriptură. Dumnezeu n-a dorit vreodată ca noi să înțelegem greșit sau să apară ambiguități, când El vorbește... pentru că El comunică în fel și chip.
Când se întâlnesc două persoane cu un coeficient de inteligență rezonabil, cu pasiuni și gânduri asemănătoare, și care sunt atrași mai mult sau mai puțin unul de celălalt, se va ajunge mai devreme sau mai târziu la o formă de interacțiune, de comunicare. Persoanele cu înclinații similare se bucură când se întâlnesc și comunică. Prin această caracteristică și aplecare înnăscută a omului se explică apariția oficiilor poștale și a telefoanelor, precum și celelalte mijloace de comunicare mai vechi sau mai noi. Prietenii, apropiații comunică între ei. Odinioară, membrii familiei sau prietenii aflați la distanță unii de alții își scriau... cu vreme în urmă ne mulțumeam că ne putem auzi la distanță unii pe alții, prin intermediul telefonului... Astăzi, un soț aflat în deplasare îi transmite soției mesaje text sau vocale, și se pot vedea reciproc de la distanțe oricât de mari; un tânăr aflat la studii departe, își ține la fel părinții la curent cu starea sau nevoile sale... tinerii se afișează și se apelează non-stop pe rețelele de socializare... locul scrisorilor parfumate de pe vremuri, prețioase dar greoaie și rare, a fost luat de nenumăratele mesaje, declarații, comunicate, afirmații, expresii etc. trimise și cunoscuților și necunoscuților. Toate acestea sunt forme de comunicare care fac apel la limbajul minții și-al inimii. Îmi amintesc ce emoționat am fost pe vremuri citind despre Helen Keller, care – pentru că-i lipseau văzul și auzul – era izolată de lume și se afla în cvasi-imposibilitatea de a comunica. Și cât s-a bucurat când i s-a pus totuși la dispoziție o modalitate de-a o face, și ea chiar a comunicat – și probabil chiar mai bine decât mulți oameni care puteau să vadă ori să audă.
Pe baza celor spuse până acum, aș dori să vă adresez o întrebare, care cred că e justă, și implică un minimum de logică: nu vi se pare rezonabil ca Dumnezeu, Creatorul perfect, atotputernic și omniscient, să fi vrut să comunice și El cu omul – creatura perfectă, produsul mâinilor și înțelepciunii Sale (făcut asemenea Lui, și deci înzestrat cu un nivel de inteligență)? Sub inspirația Duhului Sfânt, autorul epistolei către Evrei afirmă de la bun-începutul scrierii sale că Dumnezeu a vorbit în Vechiul Testament prin profeți, iar în Noul Testament prin Hristos. Scrie în Evrei 1:1-2: „După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile.”
Atât revelația prin profeți, cât și cea prin Hristos se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu, și pe această cale a ajuns și la mine mesajul pe care vi-l transmit. Biblia are șaizeci și șase de secțiuni, numite cărți, iar Dumnezeu ne-a vorbit prin fiecare dintre acestea. Iată cum descria un autor (necunoscut!) această Carte a cărților:
...conține mintea lui Dumnezeu; perspectiva Sa asupra stării în care a ajuns omul, dar și remediul – calea salvării; precum și asigurarea judecății și a destinației veșnice a fiecărei ființe umane: pedeapsa păcătoșilor și bucuria credincioșilor. Învățăturile divine cuprinse în Cuvântul lui Dumnezeu sunt sfinte, principiile sale oferă o legătură profundă, istoriile sale sunt adevărate, iar deciziile sale sunt de neclintit. Citiți-o pentru a căpăta înțelepciune, credeți-o pentru a fi în siguranță, practicați-o pentru a deveni sfinți!
Ea conține lumină pentru a vă îndruma, hrană pentru a vă susține și adăpost pentru a vă încuraja. Este harta călătorului, toiagul pelerinului, busola pilotului, sabia soldatului și caracterul creștinului. Aici paradisul este restaurat, raiul este deschis, și porțile iadului date pe față. Hristos este elementul central, scopul – este binele nostru, iar finalul va fi gloria lui Dumnezeu. Ar trebuie să ne umple memoria, să ne conducă inimile și să ne îndrume pașii. Citiți Cuvântul lui Dumnezeu, pe îndelete, regulat și cu rugăciune. Vă este oferit în această viață, va fi descoperit în ziua judecății și îl vom păstra în memorie pentru totdeauna. Implică responsabilitate supremă, va răsplăti strădania cea mai mare și îi va pedepsi pe cei care îi iau în derâdere conținutul sacru.
Nu mai insist asupra acestui prim aspect legat de caracterul intrinsec al Bibliei; rețineți așadar că este revelația specială de Sine a lui Dumnezeu.
Inspirația este a doua caracteristică importantă a Bibliei. Personal cred că Scriptura este pe deplin și divin inspirată (adică este o autoritate!), și este Cuvântul rostit de Dumnezeu valabil și pentru noi astăzi. Inspirația ne asigură în ce privește revelația lui Dumnezeu. Între alții, apostolii Pavel și Petru au făcut în scrierile lor afirmații foarte categorice despre Biblie. Primul a scris – în ultima epistolă pe care a scris-o, a doua către Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:16-17) Observați precizarea că toată Scriptura a fost insuflată. Iar cuvântul „insuflat” ne spune că „Dumnezeu a suflat”, a inspirat, a dictat... Dumnezeu a vorbit prin autorii umani, precum Pavel, și a transmis exact ceea ce a dorit. El nu mai are nimic de adăugat. Petru la rândul său (în a doua epistolă, ultimul verset din capitolul 1) s-a exprimat în felul următor: „Nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.”
Este foarte important să observăm că acești oameni au fost folosiți de Dumnezeu, și au vorbit sub influența Duhului Sfânt. Despre importanța cuvintelor în comunicare, savantul și teologul britanic Brooke Westcott, episcop de Durham, declara: „Gândurile sunt întrețesute cu vorbe și cuvinte, în același fel în care sufletul este legat de trup.” Iar Dr. Ralph L. Keiper, profesor de teologie, la seminarul baptist din Denver, Colorado adaugă: „Când vom putea face muzică fără note sau matematică fără simboluri, atunci vom avea poate și gânduri fără cuvinte.” Nu neapărat gândurile sunt inspirate, ci cuvintele.
Am auzit o întâmplare cu o fată care luase lecții de canto de la un profesor celebru. Acesta a fost invitat să participe la primul ei recital, iar la final fata a fost nerăbdătoare să-i afle părerea. Dar el n-a venit s-o felicite personal, așa că ea a întrebat pe unul din prietenii ei prezenți: „Ce a spus profesorul?” Acesta i-a răspuns: „A spus că ai cântat... ca un înger!” Fetei nu i-a venit să creadă că profesorul ei – pe care-l știa foarte exigent – folosise asemenea cuvinte, așa că a cerut lămuriri: „Chiar astea au fost cuvintele lui?” „Mmmm, nnnu a spus exact așa, dar desigur că asta a vrut să spună...” Fata a insistat: „Spune-mi te rog exact care au fost cuvintele lui!” „Bine”, a cedat prietenul, „mai exact a spus: Acesta a fost un zgomot nepământean!”
Evident că este o diferență între un zgomot nepământean și un cântec îngeresc – nu?! Deci, cuvintele folosite sunt foarte importante.
Credeți-mă, cuvintele Scripturii sunt inspirate; nu doar gândurile, ci și cuvintele, spuse sau scrise. Domnul Isus a spus de multe ori: „Este scris...” citând apoi din Cuvântul lui Dumnezeu, din Vechiul Testament. Autorii biblici au scris (aproape după dictare) ce le-a transmis Dumnezeu. În Exodul 20:1, Moise a scris: „Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte și a zis...” Dumnezeu vorbea, deci, iar Moise scria.
De-a lungul timpului au fost descoperite multe manuscrise foarte bune ale Scripturii. Sir George Kenyon, director și librar principal la British Museum, a făcut următoarea afirmație referitoare la manuscrisele din Marea Britanie: „Mulțumită acestor manuscrise, cititorul obișnuit al Bibliei poate fi sigur în ce privește acuratețea textului. Exceptând câteva mici și nesemnificative modificări de pronunție, care pot fi socotite normale în textele copiate de mână, putem fi siguri că Noul Testament a ajuns la noi nelterat.” Subscriu – putem fi siguri că manuscrisele pe care se bazează Bibliile noastre sunt foarte apropiate de cele originale, și sunt convins că în manuscrisele originale cuvintele sunt cele inspirate.
Irineu, unul dintre părinții Bisericii din secolul al doilea, a scris: „Scriptura este cu adevărat perfectă, întrucât este Cuvântul vorbit de Dumnezeu și de Duhul Sfânt.” Augustin a trăit în secolul al 5-lea și a făcut următoarea afirmație: „Să ne predăm și să îngenunchem în fața autorității Sfintelor Scripturi, care nu pot nici să greșească, nici să ne inducă în eroare.” La care Spurgeon a făcut următorul comentariu: „Nu pot să mă îndoiesc de doctrina inspirației depline a cuvintelor, întrucât văd mereu în viața de zi cu zi cum cuvintele – la plural, nu la singular – pe care Dumnezeu le-a folosit sunt o binecuvântare pentru sufletele oamenilor.” Dumnezeu vorbește inimilor și sufletelor noastre prin Cartea aceasta. Iar cuvintele Lui sunt universal și permanent valabile!
Așadar, am aflat că Biblia este revelația de Sine a lui Dumnezeu, inspirată (insuflată) de Dumnezeu... Câte ceva acum și despre iluminare – care se referă la faptul că, de vreme ce noi avem o Carte dumnezeiască și omenească, scrisă de oameni care își exprimau gândurile, dar în același timp consemnau inspirați de Duhul Cuvântul lui Dumnezeu, doar Duhul Sfânt ne poate explica ce ne spune ea. Deși putem afla singuri multe informații despre Biblie, avem nevoie de Duhul Sfânt să ne deschidă inimile și mințile pentru a putea înțelege adevărurile spirituale din text.
Apostolul Pavel le scria corintenilor: „Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră mai înainte de veci și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci dacă ar fi cunoscut-o n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar după cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Cor. 2:7-9).
Cele mai multe lucruri pe care le știm ajung la noi prin văz, prin auz sau prin rațiune. Dar Pavel ne spune că sunt unele lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit, lucruri pe care nu le putem înțelege, nu pot ajunge la mintea noastră. Atunci, cum putem ajunge să primim acele lucruri? „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu.” (1 Cor. 2:10) Versetul dinainte, 9, este rostit uneori la înmormântări. Preotul lasă să se înțeleagă că, dacă aici pe pământ, omul n-a știut foarte multe lucruri, după moarte el va înțelege lucrurile care i-au fost necunoscute în timpul vieții. Deși acest lucru este probabil adevărat, nu cred că la aceasta se referă versetul. Sunt lucruri în viața aceasta cu mult înainte de moarte pe care nu le putem înțelege prin mijloace naturale, și este nevoie ca Duhul Sfânt să fie Învățătorul nostru.
La un moment dat, Domnul nostru și-a întrebat apostolii: „Cine spun oamenii că sunt Eu?” La care aceștia răspund că unii credeau ceva, alții altceva... (Și astăzi poți obține răspunsuri la fel de diferite, aproape tot atâtea răspunsuri câte persoane întrebi! Da, există foarte multe opinii cu privire la Isus Hristos.) Mântuitorul i-a întrebat în consecință pe ucenicii Săi: „Dar voi cine ziceți că sunt? Simon Petru drept răspuns I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” Isus a luat din nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine Simone, fiul lui Iona, că nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri...” (Matei 16:15-17) Dumnezeu era Cel ce-i descoperise lui Simon Petru adevărul. La fel și astăzi, doar Dumnezeu ne poate descoperi adevărul Cuvântului Său, pentru a-l putea înțelege!
În ziua învierii, Isus mergea pe drumul spre Emaus; a ajuns din urmă doi bărbați și li S-a alăturat. A intrat în vorbă cu ei și i-a întrebat: „‚Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?’ Și ei s-au oprit, uitându-se triști. Drept răspuns, unul din ei numit Cleopa I-a zis: ‚Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?’ ,Ce?’ – le-a zis El. Și ei I-au răspuns: ‚Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod... Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit?’” (Luca 24:17-20). Știți că Isus a profețit despre acest lucru și este interesant că exista și o profeție scrisă cu foarte mult timp înainte. Apoi, acești oameni și-a exprimat speranțele lor: „Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.” (Luca 24:21) Apoi au povestit ce știau și ce le-au spus femeile: „Unii dintre cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt... dar pe El nu L-au văzut.” (Luca 24:24) Speranțele le erau reduse, întunericul își făcea loc în inimi. Ascultați ce le spune Domnul Isus: „,O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?’ Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El.” (Luca 24:25-27) Nu v-ar fi plăcut să vă aflați acolo în ziua aceea, să-L ascultați cum vorbește din Vechiul Testament și cum explică din Scriptură profețiile referitoare la El? Și după ce li S-a descoperit, în timp ce erau la masă, au ajuns să spună: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32)
Dragi ascultători, avem de-a face cu o carte foarte diferită de oricare alta. Eu cred nu doar că Biblia este o carte inspirată, ci și că este o carte... care poate rămâne închisă pentru oricine – dacă Duhul Sfânt nu ne deschide inimile să-i înțelegem mesajul. Pe drumul spre Ierusalim, Domnul Isus îi învăța pe ucenicii Lui: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în proroci și în Psalmi.” (Luca 24:44) Observați că El știa că Moise a scris Pentateuhul, El știa că profeții vorbeau despre El, și că Psalmii făceau trimitere tot la El! Și urmează un verset foarte important: „Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile.” (Luca 24:45) Dacă El nu te luminează, pur și simplu nu vei putea înțelege. Acesta este motivul pentru care noi trebuie să ne apropiem de Cuvântul lui Dumnezeu cu smerenie. În înțelegerea Cuvântului, nu are importanță coeficientul de inteligență sau educația primită.
În 1 Corinteni (2:13-14), Pavel spune: „Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.” Pe mine, nu mă surprinde niciodată un necredincios care susține că nu crede că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Mark Twain a fost un necredincios și a spus că pe el nu l-a surprins că există în Biblie lucruri pe care nu le-a înțeles, ci a fost surprins că au fost și lucruri pe care le-a înțeles. Sunt lucruri pe care un necredincios le poate înțelege, și de multe ori aceste lucruri îl pot împinge departe de Cuvântul lui Dumnezeu. Pascal a spus: „Cunoașterea umană trebuie să fie înțeleasă pentru a putea fi iubită, în timp ce cunoașterea divină trebuie iubită pentru a putea fi înțeleasă.”
Înainte de a încheia cu subiectul iluminării, aș dori să subliniez acest lucru: numai Duhul Sfânt ne poate lumina și deschide mintea pentru a-L putea vedea și accepta pe Hristos și pentru a avea încredere în El ca mântuitor personal. De fiecare dată când merg la amvon mă simt foarte neajutorat, credeți-mă! Eu, Vernon McGee, nu pot converti pe nimeni. Dar nu mă simt numai slab, mă simt în același timp și puternic – pentru că știu că nu prin mine însumi, nu eu, ci Duhul lui Dumnezeu ia și folosește cuvintele mele slabe, și le poate da viață, sens, putere.
Așa lucrează Dumnezeu prin Duhul: ne inspiră, ne luminează, ne dă dorința de a-I comunica voia și Cuvântul (revelat, inspirat, și care ne luminează), și-n plus dă și forță cuvintelor noastre.
Despre încă o caracteristică a Bibliei – astfel ca ea să fie și utilă, nu numai importantă, autoritară și puternică – vom vorbi, cu ajutorul lui Dumnezeu, data viitoare. Până atunci, fiți binecuvântați!