Tuesday Jun 11, 2024

Geneza Introducere | Itinerar Biblic | Episodul 7

Bun găsit, dragi ascultători. Sunt bucuros și onorat să ne reîntâlnim, semn că începem să ne aliniem – în primul rând la subiectul predominant al acestui program: nimic altceva decât Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu... Care – dacă va deveni pioritatea noastră, promite (și asigură) transformări, izbânzi și mai cu seamă perspective dintre cele mai împlinitoare!

Ne-am angajat împreună într-o acțiune de cunoaștere și înțelegere a acestei comori spirituale a omenirii, atât de puțin apreciată și valorificată, însă... Vă mulțumim că ați consimțit la această aventură a credinței – care este citirea comentată a Bibliei... pentru că, dragi ascultători, am ajuns în sfârșit și la studiul propriu-zis al textului sacru. În episoadele precedente am intenționat să punctăm ca să rețineți de ce este mai mult decât valoros – crucial, să recunoașteți importanţa studierii Bibliei, care să vă determine să inițiați interacțiunea cu textul biblic – nu doar sub forma citirii, ci și a reflecției pe marginea lui, astfel încât să puteți aplica în viața imediată ceea ce citiți. Sper ca Duhul lui Dumnezeu să fi pus această dorinţă deja în inimile dumneavoastră.

De asemenea, introducerea ne-a familiarizat şi cu multe din tehnicile care sunt implicate într-un asemenea parcurs. Sper ca tot ceea ce am prezentat până acum să se dovedească de folos. De-a lungul ciclurilor de sesiuni care ne stau înainte vom mai relua poate anumite aspecte pentru a ne ajuta să obţinem cât de mult se poate din studiul nostru.

Aşa cum promiteam data trecută, de astăzi ne apropiem de prima carte a Bibliei – Geneza. Și în acest caz, abordarea textului propriu-zis, se cuvine (este util) a fi precedată de câteva precizări introductive. Vă invit așadar să aflăm câte ceva despre autorul și denumirea ei, despre data aproximativă (sau perioada) în care a fost scrisă, să luăm notă de liniile generale ale conținutului ei – astfel încât să așeze (și să ne permită să avem permanent în minte) o schiță generală a primei cărți a Scripturii iudeo-creștine.

Permiteți-mi pentru început o remarcă personală: ne stă înainte una dintre cărţile-cheie ale Bibliei. Cartea care deschide Vechiul Testament – Geneza – şi cartea care deschide Noul Testament – Evanghelia după Matei – sunt, cred eu, cărţi esențiale pentru buna și corecta înţelegere a Bibliei, constituind împreună o cheie prețioasă de descifrare a tainelor înţelegerii Scripturii.

Încă dinainte de a începe parcurgerea sa, doresc să vă invit să citiţi singuri cartea Geneza, în întregime. Ar fi ideal să vă alocaţi suficient timp, încât să o citiţi într-o singură sesiune. Ştiu că este un efort considerabil – sunt 50 de capitole, peste 1500 de versete, aproape 60 de pagini, dar vă sigur că o să gustaţi din plin beneficiile unei istorii suculente care se dezvoltă progresiv sub ochii voști în cele câteva ore de lectură. Dacă nu veți reuși, nu dezarmați și nu vă descurajați – nici eu nu am putut să fac lucrul acesta „dintr-una”, pentru prima dată, ci am avut nevoie de câteva sesiuni de citire până să termin cartea. Oricum ar fi, însă, faceți această experiență – citiți Geneza în cât mai puține sesiuni, și veţi vedea cât de mare este profitul!

Îmi voi permite acum să fac o prezentare generală, care să acopere oarecum întregul spectru al cărţii. Sunt anumite aspecte pe care va trebui poate să le notaţi, pentru că Geneza este esențială și reprezentativă pentru întreaga Biblie. Gândiți-vă doar la faptul că de pe paginile acestei prime secțiuni biblice luăm notă pentru prima dată de noțiuni elementare și fundamentale pentru înțelegerea creației, divinității și vieții, precum: bărbat, femeie, păcat, căsătorie, familie, legământ, muncă, jertfă, binecuvântare, crimă, urmaș, construcție, rasă, limbă, război, împărat, cetate, răscumpărare, şi multe altele…

De asemenea, există expresii cu care vă veţi întâlni foarte des, ca de exemplu: „iată fiii lui...” sau „aceasta este spiţa neamului lui...” Expresia este importantă și folosită des, întrucât cartea Geneza prezintă primele familii din istorie. Acest lucru este relevant pentru noi, deoarece şi noi suntem urmaşi ai primelor familii prezentate aici.

În plus, ne sunt prezentate câteva personalităţi foarte interesante; cineva chiar a supranumit Geneza – „cartea biografiilor.” Aici ne sunt prezentaţi Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Faraon şi ceilalţi unsprezece fii ai lui Iacov, în afară de Iosif. Veţi observa că Dumnezeu îi binecuvântează pe Avraam, Isaac, Iacov şi Iosif. Pe deasupra, cei apropiaţi de aceştia – Lot, Abimelec, Potifar, paharnicul şi Faraon – sunt şi ei binecuvântaţi de Dumnezeu.

În această carte se inițiază și se consolidează conceptul de legământ; Dumnezeu Se arată de mai multe ori patriarhilor, în special lui Avraam. Altarul ocupă și el un loc foarte important în Geneza. Mai citim şi despre gelozia în familie, iar Egiptul ne este prezentat într-un mod unic. Sunt menţionate diverse moduri în care Dumnezeu judecă păcatul, dar vedem şi călăuzirea din partea Providenţei.

În timp ce studiem această carte ar trebui poate să avem în vedere ceea ce un poet precum Browning a scris cu mulţi ani în urmă, într-un articol scris cu prilejul morții unui profesor de gramatică: „Să aveţi în minte întregul, și-apoi să lucrați părțile. Imaginați-vă produsul, înainte de a vă apuca să construiţi, înainte ca metalul să fie extras din rocă și înainte ca mortarul să devină cărămidă.” Cu alte cuvinte, e de dorit să avem imaginea de ansamblu a acestei cărţi. Eu le spun studenţilor că sunt două moduri de a studia Biblia: cu telescopul sau cu microscopul. La început trebuie să priveşti cu telescopul, apoi poţi trece și la microscop.

Robinson al Angliei, un mare predicator din vremurile de demult, a scris ceva ce mi-aş dori să pot întipări în minţile şi inimile tuturor copiilor lui Dumnezeu de astăzi:

Trăim într-o eră a cărţilor. Ies de sub tipar din ce în ce mai multe (și noi citim încontinuu) manuale, articole, cărţi pentru timpul devoţional, cărţi critice, cărţi despre Biblie, cărţi despre Evanghelii, toate sunt devorate cu pasiune! Dar cât timp oferim şi cât efort depunem pentru studiul Evangheliilor? Tindem să ne imaginăm că devenim mai buni, dacă citim repede nişte formulări moderne ale adevărului, care ni se par relevante deoarece sunt prezentate într-un mod şi dintr-o perspectivă cu care ne-am familiarizat prin educaţia şi contextul cultural în care ne aflăm. Dar ceea ce asimilăm nu intră atât de adânc în fiinţele noastre astfel încât să devină parte a modului nostru de gândire şi trăire. Ar fi bine dacă am înţelege cât mai uşor că nimic din lucrurile care au valoare nu poate fi obţinut fără efort. Marile adevăruri despre natură nu ne sunt prezentate așa încât să ne fie uşor să le asimilăm. Comorile harului trebuie pătrunse cu toată priceperea şi dedicarea caracteristice omului aflat în căutarea perlelor autentice. (Robinson, Viața personală a clerului)

Îmi place această declaraţie, deoarece și eu cred că Biblia ne vorbește într-un mod în care nicio altă carte nu o poate face. Acesta este și motivul pentru care am inclus textul Scripturii în comentariul de față. În zilele noastre, apar tot mai multe traduceri noi, într-un ritm cu totul uimitor. Cred că este bine să le verificăm amănunţit înainte de a le da la o parte pe cele vechi.

În orice caz, eu voi folosi versiunea autorizată, King James Version (afirmă John Vernon McGee, la care e bine de adăugat că traducerea românească folosită în acest program este Varianta Dumitru Cornilescu corectată – N.red.). Refuz să înlocuiesc profunzimea şi geniul (variantei clasice a Bibliei în limba engleză) cu mediocritatea fadă şi lipsită de gust din ziua de azi, chiar dacă are pretenția acurateții superioare.

Acum, mai ales dacă ați apucat să citiți cartea Geneza, v-aș propune un test: Cum aţi împărţi cartea dacă vi s-ar cere s-o delimitați în două secțiuni? Poate ați observat deja că primele unsprezece capitole formează un întreg, iar restul cărţii (cuprins între cap. 12-50) constituie o cu totul altă secţiune. Cele două părţi diferă în mai multe moduri; prima parte acoperă istorisiri de la creaţie până la Avraam, iar a doua de la Avraam la Iosif. Cea dintâi secţiune tratează subiecte importante, care ocupă şi în ziua de azi un rol deosebit în minţile gânditorilor, adică teme precum: Creaţia, Căderea, Potopul, Turnul Babel. În a doua parte a cărții ne sunt prezentate mai multe personalităţi: Avraam omul credinţei, Isaac fiul preaiubit, Iacov cel ales şi transformat, şi Iosif – cu suferinţa şi triumful său glorios.

Deşi aceasta, care ține mai degrabă cont de conținut, poate fi o împărţire legitimă și valabilă, mai există un criteriu – pentru mine, mai semnificativ: și anume timpul. Astfel, prima parte a cărții tratează o perioadă de cel puțin două mii de ani. De fapt, cred că se poate spune că această parte a cărţii Geneza poate acoperi orice perioadă de timp care să corespundă cu diverse teorii creaționiste propuse de-a lungul vremii. Totuși, știm că această secţiune (primele unsprezece capitole) acoperă cel puţin două mii de ani, în vreme ce a doua secţiune propusă (ultimele treizeci şi nouă de capitole) acoperă o istorie de numai trei sute cincizeci de ani. Interesant este că, începând de la Geneza 12 și parcurgând tot restul Bibliei, atât Vechiul Testament cât şi Noul Testament, este acoperită o perioadă de aproximativ două mii de ani. Aşadar, din punct de vedere cronologic, după primele unsprezece capitole din Geneza ajungem aproximativ pe la jumătatea perioadei acoperită de Biblie.

Acest aspect ar trebui să vă sugereze, atât la nivel raţional cât şi emoţional, că Dumnezeu a avut un scop precis când ne-a dat prima parte a Bibliei. Ce credeţi, pentru Dumnezeu este mai importantă prima parte, sau restul Bibliei? Oare nu este evident că El pune accent pe a doua parte? Cea dintâi tratează subiectul creației universului şi a lumii, iar a doua parte se referă la oameni, la naţiuni, la poporul ales, la Isus Hristos și la Biserică. Dumnezeu este mai interesat de Avraam și de Pavel și de fiecare dintre voi, decât de întreg universul neînsuflețit creat. El îi atribuie fiecărui om o valoare mai mare decât întregului univers. Este mult mai interesat de tine, decât este de întregul univers. Pentru El eşti mai preţios decât stelele, soarele, pământul şi tot ceea ce a creat!

Mai îngăduiți-mi câteva cuvinte în acest sens... Din cele optzeci şi nouă de capitole ale celor patru Evanghelii, doar patru capitole se referă la primii treizeci de ani de viaţă ai Domnului Isus Hristos, în timp ce optzeci şi cinci se referă la ultimii trei ani din viaţa Lui. Tot astfel, douăzeci şi şapte de capitole descriu ultimele opt zile din viața Sa. Pe ce credeţi că pune accentul Duhul Sfânt? Cred că sunteţi de acord că accentul este pus pe ultimele opt zile, cele descrise în douăzeci şi şapte de capitole. Despre ce este vorba în aceste capitole? Despre moartea, îngroparea şi învierea Domnului Isus Hristos. Aceasta este cea mai importantă parte a Evangheliilor. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a oferit Evangheliile pentru ca noi să aflăm și să credem că Mântuitorul Hristos a murit pentru păcatele noastre şi că a înviat spre a ne putea mântui. Acest lucru este esenţial, este adevărul cel mai important pentru viaţa noastră.

Permiteţi-mi să vă spun că primele unsprezece capitole din Geneza sunt doar introducerea la Biblie – aşa trebuie să le considerăm. Acest lucru nu înseamnă că vom trece peste ele, dimpotrivă, vom petrece destul de mult timp studiindu-le.

Geneza prezintă „sămânţa” tuturor lucrurilor, apariția, naşterea, sursa lor... Geneza este ca un boboc al unui trandafir superb care se va deschide în restul Bibliei. Adevărurile prezentate aici sunt o sămânţă al cărei rod se va vedea mai târziu.

Și dacă tot vorbeam de criterii de abordare sau împărțire a acestei prime cărți a Scripturii, una dintre cele mai inedite împărţiri ale Genezei, și una care se justificp și rezistă, este pe familii, pe genealogii; astfel, după relatarea despre creația cerurilor şi a pământului, cu tot ce cuprind ele – redată în capitolul 1, până la versetul 6 din capitolul 2,

Avem apoi genealogia lui Adam, inclusiv căderea omului în păcat, care se întinde de la capitolul 2, versetul 7, până la capitolul 6 versetul 8.

După genealogia lui Adam, urmează cea a lui Noe care este cuprinsă între capitolul 6 cu versetul 9, şi capitolul 9 cu versetul 29.

Urmează apoi genealogia copiilor lui Noe, datele despre aceasta fiind găsite în capitolul 10 până la capitolul 11 cu versetul 9.

În mod special ni se dau informaţii despre unul dintre fiii lui Noe şi anume Sem. Astfel avem genealogia lui Sem redată în capitolul 11, de la versetul 10 până la versetul 26.

Următoarea este genealogia lui Terah cuprinsă între capitolul 11 cu versetul 27 şi capitolul 25 cu versetul 11.

Tot în capitolul 25, de la versetul 12 până la versetul 18, avem genealogia lui Ismael.

De la versetul 19 al capitolului 25 şi până la capitolul 35 cu versetul 29 – avem genealogia lui Isaac.

În capitolul 36 avem genealogia lui Esau.

De la începutul capitolului 37 şi până la sfârşitul cărţii (cap. 50 inclusiv) avem genealogia lui Iacov, fiul lui Isaac și fratele lui Esau, și-n același timp tatăl celor 12 seminții semitice.

În cadrul acestor genealogii avem date despre aceste persoane care au avut o mare importanţă în planul lui Dumnezeu de răscumpărare a acestei lumi – faptele lor, urmaşii lor, modul în care ei s-au raportat la Dumnezeu, cooperând cu El sau nu, ascultând de Dumnezeu – sau nu! Este interesant de observat, aşa cum spuneam şi mai devreme, că Biblia îi prezintă aşa cum au fost ei, fără să-i scoată din sfera obişnuitului. Unii dintre ei l-au respins pe Dumnezeu, alţii nu au fost mereu ascultători… alții au săvârșit de-a dreptul fapte rușinoase sau înfiorătoare. Apropo: cineva întreba odată: de se numește sfântă o carte în care găsești atâta lăcomie, ură, pofte, război?! Răspuns: pentru că spune adevărul! Nu cei ce-au săvârșit astfel de fapte au de-a face cu sfințenia, ci Dumnezeu care-I recuperează, și-I iartă, și-I transformă! Fapt meritoriu este că Biblia îi prezintă nu ca pe niște super-eroi, oricât de esențiali și înainte-mergători au fost majoritatea… Biblia spune adevărul despre ei, ci redă oamenii normali, obişnuiţi care au fost – cei mai mulți dintre ei – și al căror singur merit a fost (când a fost cazul desigur!) că au ascultat de Dumnezeu. Biblia spune adevărul despre Dumnezeu și despre Satan deopotrivă… Biblia spuen adevărul despre oamenii de care s-a folosit Dumnezeu… dar și despre noi – noi cei care schimbăm adevărul Lui în minciună satanică… noi, care cu perspectiva noastră asupra adevărului nu ne dăm în lături să păcătuim, să condamnă, să ucidem în numele adevărului, doar să ieșim noi bine… Despre fiecare în parte dintre ei, și despre fiecare dintre noi, aproape, vom discuta atunci când vom ajunge cu studiul nostru la pasajele sau personajele respective.

Geneza este o carte a familiilor, și-a răscumpărării familiilor. O carte care anticipează mântuirea și pe Mântuitorul Isus Hristos, cel ce este Adevărul suprem în esența Sa, și care spune întotdeauna adevărul. Isus este Adevărul care ne atrage spre Sine, ne curăță, ne preschimbă, ne valorizează, ne pune într-o stare după voia lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să poată face din noi o familie, cu care să împărtășească veșnicia. Despre familia umanității, despre familia poporului răscumpărat al lui Dumnezeu este vorba în această carte – o familie imperfectă, dar socotită perfectă de un Dumnezeu perfect, datorită unui plan perfect de mântuire dus la îndeplinire de ascultarea și iubirea perfecte ale Hristosului desăvârșit… și pentru că Dumnezeu privește la această mare familie prin Fiul Său, mort și înviat, deci Răscumpărător! Așa o vom regăsi și noi privind în această carte, Biblia, și din acest punct de vedere ne vom minuna de bogăţia ei – inclusiv pe paginile de început, în prima carte: Geneza.

Din punctul de vedere al conținutului de fapte și evenimente, SCHIŢA CĂRŢII GENEZA cuprinde, cum am menționat, cele două părți principale:

1. cap. 1-11 - Apariţia păcatului pe pământ, cu episoadele binecunoscute:

I. CREAŢIA: cap. 1-2

II. CĂDEREA: cap. 3-4

III. Începutul istoriei umanităţii căzute, cataclismul POTOPULUI, și apoi viața și civilizația post-diluviană: cap. 5-9

IV. TURNUL BABEL şi diversificarea limbilor pe Terra: cap. 10-11.

...Și partea a 2-a – cap. 12-50 (s-ar putea numi Pregătirea pentru venirea Mântuitorului întregii lumi... personajele principale de care se ocupă Dumnezeu și Scriptura în această amplă secțiune fiind:

AVRAAM (credinţă), cap. 12-23 (apariția și dezvoltarea credinţei prin apariţii și manifestări succesive ale lui Dumnezeu). Nu degeaba Avraam este apoi supranumit în Sfânta Scriptură „tatăl tuturor credincioșilor”.

ISAAC (fiul iubit), cap. 24-26 episodul reprezentativ fiind Alegerea miresei, comparabilă cu alegerea Bisericii de către Hristos, în spațiul nou-testamentar.

IACOV cap. 27-36. Zece capitole în care Dumnezeu Își (și, ne) propune să învățăm o lecție care străbate istoria omenirii: „Domnul pedepseşte pe cine iubeşte”

Iar în ultimele 14 capitole (37-50), reflectorul cade pe IOSIF (unul dintre fiii lui Iacov, și arhetip al Mântuitorului, unul dintre primii care au ilustrat stilul de lucru al lui Dumnezeu cu omul: de la / prin suferinţă, la slavă).

Cred că v-ați convins – chiar și din această sintetică sesiune introductivă – de bogăția de conținut a primei cărți a Bibliei, Geneza. Începând de data viitoare ne vom ocupa de textul său pe-ndelete, și va fi un contact fără menajamente, pentru că vom lua din plin notă de forța Dumnezeului Creator care ne vorbește prin Scriptură, care este și un Dumnezeu binevoitor și răscumpărător, dar poate fi și un foc mistuitor.

Capitolul 1 din Geneza are de-a face cu o temă complexă și controversată: Crearea universului – a cărei relatare biblică va cuprinde, după cum veți constata: formarea Pământului; apariția planetelor și-a luminătorilor cerești; despărțirea luminii și întunericului, apelor de sus de apele de jos (departajarea marilor și oceanelor de ceruri), și departajarea uscatului de ape (formarea continentelor); apariția faunei și florei (aeriene, terestre și acvatice); înmulţirea vieţii animale și umane... etc.

Vă dau întâlnire deci la următoarea ediție care se anunță deja palpitantă. Să ne reîntâlnim sănătoși!