Wednesday Jun 12, 2024
Geneza 29:31-31:16 | Itinerar Biblic | Episodul 39
Cu bucurie și recunoștință pt privilegiul acestei noi întâlniri mă grăbesc să vă salut stimați prieteni. Vă propun să continuăm și-n cele ce urmează înaintarea prin citirea comentată a cărților Bibliei – începută, desigur cu Geneza, cartea începuturilor. Trecuți în a doua jumătate a acestei ample cronici a protoistoriei (Geneza, cartea începuturilor), asistăm la materializarea treptată a planului lui Dumnezeu privind poporul ales. După Avraam și Isaac (și descendențele lor), luăm act de consolidarea familiei lui Iacov – care din burlac se pomenește deodată cu două soții (după subterfugiul lui Laban, unchiul său, care i-a dat-o întâi pe Lea, și nu pe Rahela pentru care Iacov lucrase!) Iacov digeră greu situația, dar se supune, și trebuie să mai muncească alți șapte ani pentru cea pe care-o iubea.
Capitolul 30 se concentrează pe întărirea și înstărirea familiei lui Iacov, semn că Dumnezeu lucra în favoarea sa, în ciuda trecutului și temperamentului lui Iacov, și nu datorită acestora! Aş mai adăuga faptul că această familie a avut parte de o istorie tumultuoasă, având ca punct de plecare felul în care procedase și metodele pe care le folosise Iacov anterior. Venise vremea scadenței – să plătească pentru ce făcuse!
Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben; „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.” (Gen. 29:31-32)
Lea este tristă pentru că ştie că soţul ei o iubeşte pe Rahela, nu pe ea. Dar când devine mama lui Ruben, inima i se umple de bucurie şi crede că de-acum Iacov o va iubi.
A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită şi mi-a dat şi pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). Iar a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul!). Şi a încetat să mai nască. (Gen. 29:33-35)
Ruben este primul născut al lui Iacov, dar nu cu el va începe linia genealogică ce va duce la Hristos, ci din al patrulea fiu al Leei (din Iuda) provine descendenţa regală. David se număra printre urmaşii lui Iuda, iar mai târziu, dintre ei avea să Se ridice Mântuitorul Însuşi, Domnul Isus. Descendența Sa umană este din Iuda. Iată cât contează să ajungem să putem face corelații... Iată de ce e important să citim și să înțelegem ansamblul Scripturii!
Suntem decamdată într-o fază de expansiune numerică și genealogică a familiei lui Iacov... După primii patru fii de la soția nedorită – Lea – Iacov abia mai face față solicitărilor:
Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe sora sa şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, ori mor!” (Gen. 30:1)
În vremea aceea, femeia care nu putea avea copii era dispreţuită, iar cu cât avea mai mulţi copii, cu atât era mai apreciată în comunitate.
Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?” Ea a zis: „Iată roaba mea, Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei şi să am şi eu copii prin ea.” (Gen. 30:2-3)
Alt deja vu, nu?! Iată-i pe Iacov şi Rahela apelând din nou la ceea ce era probabil o practică în vremea aceea... și la care recurseseră și bunicii lor, Avraam şi Sara. Și iarăsși avem de-a face cu un lucru pe care Dumnezeu nu-l acceptă, nu-l recomandă – deci îl va dezavua și în cazul acesta. Biblia redă exact ce s-a întâmplat, dar asta nu înseamnă că Dumnezeu a prescris sau aprobat acele lucruri. De fapt, e clar că El a dezaprobat așa ceva! Câte discuţii a stârnit în familia lui Avraam, aşa cum am văzut! La fel şi în familia lui Isaac. Acum apar problemele şi în familia lui Iacov, şi sunt abia la început... și nu-s cele mai mari!
Deocamdată, frenezia procreării pare să le afecteze simțul rușinii și-al măsurii, totul putând fi pozitiv mascat și motivat de nobila dorință de a fi mame cinstite și familii frumoase și rodnice în popor... cu orice preț! Următoarele versete descriu naşterile altor fii – prin Bilha, roaba Rahelei; prin Zilpa, roaba Leei; și apoi din nou prin Lea. Vom citi mai multe versete, pasajul (Gen. 30:4-21) debutând cu vers. în care soția preferată, Rahela...
…i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha, şi Iacov s-a culcat cu ea. Bilha a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov un fiu. Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate şi mi-a auzit glasul şi mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat). Bilha, roaba Rahelei, a rămas iar însărcinată şi a născut lui Iacov un al doilea fiu. Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele şi am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu). Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa şi a dat-o lui Iacov de nevastă. Zilpa, roaba Leei, a născut lui Iacov un fiu. „Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). Zilpa, roaba Leei, a născut un al doilea fiu lui Iacov. „Ce fericită sunt!” a zis Lea; „căci femeile mă vor numi fericită.” De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit). Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, şi a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci, Rahela a zis Leei: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.” Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahela a zis: „Ei bine! Poate să se culce cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorele fiului tău.” Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieşit înainte şi a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea. Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov al cincilea fiu. Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire). Lea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov. Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuinţă). În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată)
Eeei, și după această puternică șarjă de natalitate (desigur: controlată de Dumnezeu, chiar dacă oamenii făceau schemele și aranjamentele), pentru ca toată lumea să fie mulțumită, în bunătatea Sa...
Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o să aibă copii. Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara!” Şi i-a pus numele Iosif zicând: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!” (Gen. 30:22-24)
Acesta este băiatul care va ajunge în Egipt. Îl vom întâlni mai târziu ca personaj remarcabil al acestei prime secțiuni biblice, cartea Genesa.
Apoi, după o vreme, Rahela îl naşte și pe Beniamin. Vom încheia acest capitol cu o listă a celor doisprezece fii ai lui Iacov pentru că este important să-i ştim pe toţi. Din aceştia se vor forma cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi, într-un final, poporul Israel.
IACOV SE PREGĂTEŞTE SĂ-L PĂRĂSEASCĂ PE LABAN
După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea. Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit, şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.” (Gen. 30:25-26)
Acum iată ce spune unchiul Laban, care consideră că încă nu s-a încheiat totul!
Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m-a binecuvântat din pricina ta.” (Gen. 30:27)
Poate vă aduceţi aminte că Abimelec, împăratul Gherarului, descoperise că fusese binecuvântat cât a fost Isaac în mijlocul lor, iar acum unchiul Laban descoperă că Dumnezeu este cu Iacov, şi că-l binecuvântase şi pe el de dragul lui Iacov. Aşa că, Laban spune: „Fiule, nu te grăbi să pleci, nu mă părăsi! Am fost binecuvântat şi vreau să-ţi măresc salariul.”
Hotărăşte-mi simbria ta şi ţi-o voi da. (Gen. 30:28)
Iacov ştie deja că de fiecare dată când încheie un târg propus de Laban, acesta are grijă să iasă în câştig. Iacov şi-a învăţat lecţia şi vrea să plece.
Iacov i-a răspuns: „Ştii cum ţi-am slujit şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine; căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, şi Domnul te-a binecuvântat ori încotro am mers eu. Acum, când am să muncesc şi pentru casa mea?” (Gen. 30:29-30)
Auziţi cum se plânge Iacov. Cu alte cuvinte, el spune: „Tot ce-am primit în urma slujirii a fost două soţii cu roabele lor şi o casă plină de băieţi.” (La momentul acela avea unsprezece fii.) Deci avea responsabilități sporite, dar nu și resurse... Ce avea să facă în continuare? Cum avea să-i hrănească? Iacov îi spune lui laban ceva de genul: „Dumnezeu te-a binecuvântat, pe tine te-a făcut să prosperi, iar eu nu am nimic.” Pentru că se lupta cu dorința de a-l părăsi pe Laban, se gândește să profite puțin... urmează un duel (acord?) între specialiștii târgurilor/înțelegerilor viclene.
Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe şi o voi păzi. Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta să fie simbria mea.” (Gen. 30:31-32)
Cu alte cuvinte, specimenele cele mai bune și frumoase să fie ale lui Laban, iar cele cu pete de diferite culori – să fie ale ginerelui său. Iacov a spus: „Va fi astfel evident pentru oricine care sunt ale mele, și că ele sunt plata pentru munca mea.” Vulpoiul Laban n-a văzut nimic dubios sau neconvenabil în această propunere, așa că au bătut palma!
Iată cum se va dovedi cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat. Laban a zis: „Bine! Fie aşa cum ai zis.” În aceeaşi zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele şi toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi. (Gen. 30:33-35)
Acestea nu se puteau împerechea cu celelalte. Iacov le ia pe cele mixte, pestrițe, astfel încât cele uni, de rasă pură să se poată împerechea şi să aibă pui, acestea urmând să-i aparţină unchiului său... iar celelalte ar fi fost ale lui. Interesant târg! Gen. 30:36-40:
...A pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov; şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban. Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fâşii de coajă şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele. Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca atunci când vor veni să bea, să zămislească. Oile zămisleau uitându-se la nuiele şi făceau miei bălţaţi, seini şi pestriţi. Iacov despărţea mieii aceştia şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban.
Au fost avansate diferite explicaţii pentru acest procedeu. Unii spun că este doar pură superstiţie. Alţii spun că este o poveste băbească şi că n-are ce să caute în scrierile biblice. Eu cred că este important că apare această relatare în Cuvântul lui Dumnezeu. Sigur că erau implicaţi factori genetici, dar nu cred că ar trebui să excludem ideea superstiţiei. Ceea ce trebuie reţinut de aici este că atât Laban, cât şi Iacov, au crezut că dungile albe de pe nuiele au provocat naşterea unor animale cu dungi. Aceasta este partea cea mai importantă a poveştii. Poate că oamenii inteligenţi de astăzi nu mai pot crede acest lucru, dar cei de-atunci îl credeau. Indiferent dacă metoda era eficientă sau veridică, ori nu, Iacov recurge la un vicleşug. El fusese şi înainte un trişor, dar își întâlnise unchiul... care părea să fie şi mai și! Se arsese o dată, acum Iacov încearcă să-şi ia revanşa! Și se pare că metoda funcționează! Gen. 30:41-43 –
Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele. Când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari, pentru Iacov. Omul acesta s-a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.
Vom vedea în capitolul următor cum se va finaliza acest incident. Acum, m-am gândit să reiau pentru dvs. lista celor doisprezece fii ai lui Iacov din care se va forma, ulterior, poporul Israel. Sunt nume și persoane importante, pe care le veți mai întâlni pe parcurs...
Cei născuţi din Lea sunt: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, plus fiica, Dina.
Cei născuţi din Bilha, roaba Rahelei, sunt: Dan şi Neftali.
Cei născuţi din Zilpa, roaba Leei: Gad și Aşer.
Cei născuţi din Rahela: Iosif şi Beniamin.
Credeţi-mă, Iacov a fost cât se poate de ocupat cu toţi aceşti doisprezece fii ai săi... ca să nu mai vorbesc de Dina, fata prin care destule necazuri vor veni curând...
Chiar la-nceputul capitolului următor, 31, vom vedea că lucrurile se precipită, astfel că Însuși Dumnezeu îi comunică lui Iacov să facă bine să plece din Haran şi să se întoarcă în ţara pe care El o promisese prin legământul Său cu Avraam, Isaac şi Iacov. Sunt sigur că Dumnezeu avea în vedere copiii lui Iacov: El nu voia ca ei să crească în mediul viciat și idolatru din gospodăria lui Laban. El vede că influenţa lui Laban nu este bună pentru Iacov şi pentru familia lui care se mărise simțitor. Băieţii vor fi capii celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Dumnezeu este nerăbdător să-i scoată din locul acela şi să-i aducă în ţara lui Avraam, ţara promisă.
Cred că această secţiune a Cuvântului lui Dumnezeu ne-a fost dată pentru a ne arăta că Dumnezeu se îngrijeşte de nevoile noastre. Are ca personaj central un om foarte păcătos, care a greşit în multe moduri, însă la care Dumnezeu nu vrea să renunţe. Putem fi încurajaţi de acest lucru. Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată atâta timp cât noi venim la El. El ne va primi întotdeauna. Dacă El poate primi un om ca Iacov şi un om ca mine, te poate primi şi pe tine. Iacov trece printr-o școală destul de grea timp de douăzeci de ani cât stă la unchiul său. Laban i-a oferit adevărate cursuri în arta înşelătoriei, şi pare că presiunea îl copleșește pe Iacov. În plus, în urma învoielii și stratagemelor în legătură cu înmulţirea vitelor, turmele lui Iacov crescuseră considerabil, fapt ce n-a fost pe placul lui Laban și-al fiilor lui.
Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta.” Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte. Atunci Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.” Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea la câmp, la turma lui. (Gen. 31:1-4)
Pentru că Dumnezeu îi poruncește să facă ceea ce el oricum intenționa, Iacov începe să se pregătească de plecare. Le cheamă pe Lea şi pe Rahela la câmp, la turma lui, pentru că îi este frică să vorbească despre acest lucru acasă, ca nu cumva să-i audă cineva cum complotează cu Lea şi Rahela.
El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. Voi însevă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. (Gen. 31:5-6)
Aici cred că suntem de acord cu Iacov: muncise din greu douăzeci de ani, dar sunt de părere că un merit în asta avea și Laban, care îşi scotea banii cu prisosinţă de la oricine lucra pentru el. Observaţi ce des schimbase Laban învoiala în toți aceşti ani! Sărmanul Iacov! Dar când a rămas dezorientat şi frustrat, neştiind încotro să se îndrepte, a intervenit Dumnezeu.
Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. Când zicea el: „Mieii pestriţi să fie simbria ta”, toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: „Mieii bălţaţi să fie simbria ta”, toate oile făceau miei bălţaţi. Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie. (Gen. 31:7-9)
Iacov recunoaște că Dumnezeu este cel care-l binecuvântase abundent, astfel încât ajunsese să fie urât de angajatorul său, și face cunoscut motivul principal pentru care vrea să plece.
Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacove!” „Iată-mă”, am răspuns eu. El a zis: „Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.” (Gen. 31:11-12)
Probabil că n-aţi fost satisfăcuți cu explicația pentru înmulţirea turmelor, recunosc că am aşteptat să ajungem la acest paragraf, unde Dumnezeu spune: „Eu am făcut asta!” Nu e nevoie să căutăm explicaţii naturale, deşi sunt convins că Dumnezeu a folosit o metodă naturală. Dar cum nu ne spune ce s-a întâmplat, puteţi opta pentru orice explicație doriți – eu o prefer pe aceasta: Dumnezeu a văzut tot ce a făcut Laban şi l-a binecuvântat pe Iacov
„Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.” (Gen. 31:13)
După ce îi aminteşte lui Iacov de vremea când i s-a arătat la Betel, în prima noapte petrecută de Iacov acolo, după ce a fugit de acasă – Dumnezeu îi comunică „protejatului” Său să plece din Haran, pentru că are unsprezece fii și-o fiică ce au început deja să înveţe lucruri pe care n-ar fi trebuit să le înveţe. Dumnezeu vrea să scoată această familie și aceşti copii din mijlocul idolatriei, la fel cum l-a scos pe Avraam dintr-un astfel de mediu.
Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru? Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii? (Gen. 31:14-15)
Cele două surori îşi spun că în mod sigur ar trebui să primească o moştenire de la tatăl lor şi că acest lucru ar trebui să-l determine pe Laban să nu mai fie atât de ostil. Dar bietul/bătrânul Laban nu prea mai era demn de încredere.
Din păcate, sunt mulţi creştini astăzi care demonstrează că nu sunt demni de încredere prin felul în care gestionează banii lor şi ai altora, sau cum se comportă cu semenii lor – și cred că acesta poate fi un test bun pentru oricine. Aş putea să vă spun destule istorii care v-ar face să simţiţi fiori reci pe şira spinării. Creştini, şi chiar lideri creştini, care abuzează de încredere și folosesc bani sau bunuri în moduri nepermise.
„Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.” (Gen. 31:16)
Admirabile – aceste două femei. Ele îi dau mână liberă soțului lor, se declară alături de el... şi parcă şi ele simt că au fost înşelate de tatăl lor! Ne oprim aici azi, fiți binecuvântați de Tatăl ceresc, care nu înșală niciodată pe nimeni! Pe curând!