Wednesday Jun 12, 2024
Geneza 12:14-14:16 | Itinerar Biblic | Episodul 23
Mă bucur să ne reîntâlnim, dragi prieteni – în primul rând ai Scripturii, pe care-o parcurgem împreună ca să-nțelegem mai bine, și să trăim cum trebuie.
Vă reamintesc, călcăm apăsat pe urmele lui Avram, un prim erou principal biblic pe care ni-l propune ca model Biblia, în cartea începuturilor Geneza – bărbatul pe care Scriptura îl va numi „tatăl tuturor credincioșilor”. Plecat din Urul Haldeei la chemarea lui Dumnezeu, ajunge în Canaan, de unde o foamete îl exilează în Egipt (unde ajunge din proprie inițiativă!) Pe drumul într-acolo, însă, își dă seama că frumusețea soției lui le-ar putea cauza neplăceri și conflicte cu egiptenii, și decid să se dea drept frate și soră. Vom observa imediat că temerile lui Avram s-au dovedit întemeiate. Continuăm lectura Geneza 12 de la vers. 14:
Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă. Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei şi au lăudat-o la Faraon, şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile. Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. Atunci faraon a chemat pe Avram şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevasta ta? De ce ai zis: «Este sora mea» şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o şi pleacă!” Şi faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea. (Gen. 12:14-20)
Faraonul și-o însușise așadar pe Sarai, conform anticipării lui Avram. Uzanța vremii prevedea un lung timp de pregătire înainte ca o femeie să devină soţia unui conducător. Ei bine, în această perioadă, Dumnezeu „a lovit cu mari urgii pe faraon şi casa lui” şi l-a convins că nu o poate lua pe Sarai de nevastă, ci trebuie să-i redea libertatea Saraiei și chiar să-i alunge pe vizitatori. Observaţi că Dumnezeu deţinea controlul asupra vieţilor lui Avram şi Sarai, dar El nu i Se mai arată lui Avram pe parcursul escapadei în Egipt!
Debutul capitolulului 13 redă întoarcerea convoiului din Egipt. (Gen. 13:1-2)
Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi, el, nevasta sa şi tot ce avea, împreună cu Lot. Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.
Avram ajunsese un fel de John D. Rockefeller[1] al timpului său – era foarte bogat.
Din ţara de la miazăzi s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai... (Gen. 13:3)
Venind dinspre Egipt, Avram ajunsese mai întâi în sudul Canaanului, în zona Hebronului, de unde o apucă spre nord, trece de Ierusalim, și ajunge la Betel...
...În locul unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului. (Gen. 13:4)
Deşi poate că se mai împiedică şi cade, se mai abate, se mai împotrivește sau are inițiative și precipitări, omul acesta se întoarce mereu către Dumnezeu. Există mereu o cale de întoarcere la altar – pentru Avram, pentru fiul risipitor, pentru orice bărbat şi femeie care vrea să vină la Dumnezeu. Tatăl Ceresc aşteaptă cu braţele deschise!
Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. (Gen. 13:5)
Şi Lot se descurcase destul de bine în ţara Egiptului. Dar iată încă o neprevăzută:
...ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii şi feresiţii locuiau atunci în ţară. (Gen. 13:6-7)
Cuvântul lui Dumnezeu este minunat, dacă îl lăsaţi să vă vorbească. Vă rog acum să rețineţi următorul lucru: Avram venise din Egipt cu două posesiuni care-i vor aduce multă întristare şi suferinţă – una era averea pe care o acumulase; iar a doua: o tânără sclavă egipteană, pe nume Agar. Vom afla mai multe despre ea mai târziu, dar acum este vorba despre bogăţiile pe care le strânseseră şi care duc la neînțelegeri și despărţire!
Observaţi că se face precizarea: „Canaaniţii şi feresiţii locuiau atunci în ţară.” Păstorii turmelor lui Avram şi Lot încep să se certe, apare un dezacord între cei doi... moment în care, probabil, canaaniţii le vor fi spus feresiţilor: „Ia uitaţi-vă la ei cum se ceartă! Când au venit la noi în ţară și au zidit un altar pentru Dumnezeu, ce impresionaţi am fost de Avram! La început, ni s-a părut că este un om extraordinar – cinstit şi credincios... dar ia uitaţi-vă la el acum! Uite cum se ceartă între ei!” Nu cred că în momentul acela canaaniţii şi feresiţii mai erau impresionaţi de Avram şi de Lot.
Vreau să vă spun un lucru, şi sper că nu vă voi deranja prea tare. Nu ştiu în ce fel de oraş staţi, nu ştiu unde locuiţi, nu știu cum merg lucrurile pe la voi; dar dacă oraşul vostru seamănă cât de cât cu al meu, credincioșii din diverse denominații și biserici nu se înţeleg foarte bine între ei... Şi când apar certuri sau lupte interne (într-o biserică, sau între biserici) omul nemântuit îşi dă seama... și pot să vă asigur că-și va spune: „Dacă așa e creştinismul, nu vreau să am a face cu el. Găsesc lupte și certuri şi-n afară, nu e nevoie să fac parte dintr-o biserică ca să le am!” Domnul Isus nu le-a spus ucenicilor Săi, şi nici bisericii de azi, „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi fi intransigenți şi vă veţi impune modelul vostru de biserică.” În niciun caz! El a spus „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:35).
„Feresiţii” şi „canaaniţii” ştiu când sunt certuri în bisericile voastre. Am avut un unchi care nu a ajuns niciodată să-L cunoască pe Domnul. Mătuşa mea plângea şi spunea: „Of, nu vrea deloc să asculte!” Dar știţi de ce? Împreună cu ei mai locuia o altă mătuşă de-a mea... Uneori duminica mă duceam la ei la masă. Știți ce ni se servea? Predicator la cuptor! Una dintre mătuşile mele mergea la biserica metodistă, iar cealaltă la biserica presbiteriană. Şi se luau la întrecere vorbind despre predicatorul fiecăreia şi despre certurile care aveau loc în adunările lor. Eu mă uitam la unchiul meu: țintuit locului, mânca și... asculta... Apoi se ridica şi se ducea la clubul său, după-amiaza. Se întorcea seara târziu, nu beat, dar băut. Mătuşile mele n-au reuşit niciodată să-L câştige pentru Hristos. Mulţi nu sunt câştigaţi nici azi din cauza luptelor şi certurilor din interiorul bisericilor, din cauza mărturiei credincioșilor și-a relațiilor dintre ei.
Este un lucru interesant aici: „canaaniţi şi feresiţii locuiau atunci în ţară.” ...Şi încă locuiesc! Sunt în imediata apropiere a bisericii voastre.
Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.” (Gen. 13:8-9)
Reținem deci că Avram este cel care propune despărţirea. Era nevoie de un om deosebit de mărinimos care să-i poată spune lui Lot acest lucru. Cu alte cuvinte, Avram îi spune lui Lot că poate alege ce vrea, şi că el va lua ce rămâne.
Și cine s-ar fi opus unei asemenea oferte??!
Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului. (Gen. 13:10)
Da, a fost o vreme când toată zona aceea, cuprinzând și Sodoma și Gomora, era o regiune foarte frumoasă.
Lot şi-a ales toată câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul. Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma. (Gen. 13:11-12)
Mă gândeam la un lucru: probabil că în toată perioada în care Lot a trăit la un loc cu Avram, noaptea dădea la o parte acoperitoarea de la intrarea în cort şi-i spunea soției: „Nu ți se pare frumos acolo, jos?” Dimineaţa, se trezea şi-i spunea: „Arată aşa de frumos totul acolo, în vale...” După cum știți, iarba este totdeauna mai verde în altă parte! Iar în ziua când a trebuit să dea un răspuns, decizia era deja luată. Niciun om nu cade brusc! Decăderea are loc aproape întotdeauna într-o perioadă mai lungă... Dai la o parte pânza de la intrarea cortului, îţi ridici cortul spre Sodoma... şi acesta este începutul. Lot a ridicat ochii, a văzut câmpia şi s-a îndreptat în direcţia aceea. Aceasta este cea mai mare greşeală pe care a făcut-o în viaţa sa. Pentru că Lot nu ştia următorul lucru:
Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului. (Gen. 13:13)
Vom vedea mai târziu ce s-a întâmplat cu Lot şi familia lui în Sodoma, din cauza acestor locuitori perverși... Deocamdată, luăm notă de faptul că Dumnezeu i Se arată iar lui Avram şi Îşi reînnoieşte promisiunea:
Domnul a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus.” (Gen. 13:14)
Avem aici a treia oară când Dumnezeu îi apare și Se adresează lui Avram. „Ridică-ţi ochii şi... priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus.”
Astfel delimitează Creatorul ţara pe care Dumnezeu urma să i-o dea lui Avram și seminței sale. Pe măsură ce Dumnezeu a continuat să Se arate – lui Avraam, dar şi celorlalţi patriarhi – a trasat anumite hotare ţării. El le-a spus exact care-i erau limitele, până unde se întindea... Dumnezeu a dat detalii foarte clare în această privinţă.
Mai vreau să vă spun ceva important: aşa cum Ţara Promisă era (și este) un loc real, să știți că și Cerul este un loc cât se poate de real... un loc clar desemnat, despre care Cuvântul lui Dumnezeu oferă detalii precise. În cartea Apocalipsa de exemplu, Dumnezeu ne-a lăsat detalii foarte clare. Și-n ce privește Canaanul, dar și Paradisul, Dumnezeu nu Se ocupă de teorii, ci ne vorbeşte despre fapte reale, concrete.
Căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac. Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată. Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da. (Gen. 13:15-17)
Observaţi ce face Dumnezeu pentru omul acesta: îi atribuie domeniul, îi numeşte ţara, îi delimitează hotarele şi îi spune lui Avram că va avea o descendenţă abundentă, ceea ce s-a şi întâmplat. Este interesant faptul că unul dintre manuscrisele de la Marea Moartă descrie această secţiune din Geneza şi conţine o relatare la persoana întâi a celui care conducea pe atunci ţara. Era o regiune splendidă pe vremea aceea. Prin urmare,
Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului. (Gen. 13:18)
Cum am mai spus, Avram era un prolific și harnic constructor de altare. Oricine putea ști pe unde trecuse Avram, deoarece lăsa în urmă o mărturie. Omenirea contemporană şi-a lăsat amprenta și-n Cosmos, împânzindu-l cu indicii... A fost lăsat pe Lună un steag cu un motto care spune: „Am venit cu gânduri de pace” (dar n-au lăsat Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu!) Aşa se vede diferenţa dintre modul de gândire al lui Avram şi modul de gândire al oamenilor care trăiesc astăzi în lumea aceasta. Pentru Avram, lucrul cel mai important era să înalţe un altar pentru Domnul şi asta făcea de fiecare dată.
Una dintre semnificaţiile cuvântului Mamre (care apare în versetul 18) este „bogăţie”, iar Hebron înseamnă „comuniune”. Pare să fi fost un loc potrivit în care să-ţi așezi locuinţa. Se crede cu destulă certitudine că a fost localizat chiar punctul în care se aflau copacii sub care s-a stabilit Avram, şi fântâna care este acolo şi azi. Am fost și eu acolo... Este un loc destul de interesant între Hebron şi Mamre, un loc al bogăţiei şi al comuniunii cu Dumnezeu. Aici pare să fi fost și casa lui Avram, şi locul în care a fost înmormântat. Să nu anticipăm însă, Avram mai are destule de trăit și făcut, lucruri despre care pomenește și Scriptura.
Înaintăm dimpreună cu evenimentele, și ajungem în capitolul 14 – unul dintre cele mai remarcabile din Geneza, în care alte premiere se consumă... Ai zice că acest capitol nu se încadrează firesc în restul cărţii, că ar putea fi ignorat, că povestea poate continua şi fără el... dar repet: mi se pare unul dintre cele mai importante capitole din cartea Geneza.
Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului, s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului. (Gen. 14:1-2)
Înainte de toate, aş dori să spun că acesta este un document istoric. În primele unsprezece versete este consemnat faptul că împăraţii de la răsărit (o coaliție de patru regi) i-au înfrânt pe împăraţii Sodomei şi Gomorei (partea dintr-o altă coaliție, de cinci!). Deci armata a patru conducători locali contra oștirilor adunate de alți cinci. Nici pentru ei nu era loc destul să-ncapă laolaltă – dar ce urmează nu este o negociere, ci o confruntare!
O vreme, unii cercetători radicali şi critici ai textului biblic au respins această istorisire, susţinând că numele acestor conducători nu apar în surse extrabiblice, şi că avem de-a face mai degrabă cu o povestioară. Ulterior însă aceste nume au fost descoperite pe tăbliţe şi monumente, ceea ce demonstrează că au existat cu adevărat. De fapt, despre Amrafel se ştie acum că este Hammurabi al istoriei laice. Iată deci până la urmă o relatare semnificativă – pentru că are suportul științelor istoriei.
Era așadar o vreme de război – primul război menţionat în Scriptură. Din păcate, aceasta este o realitate omniprezentă a istoriei omenirii: lupta, bătălia, confruntarea. Omenirea s-a implicat de timpuriu în războaie. Deşi avem aici primul război consemnat de paginile credibile ale Bibliei, nu pot să afirm că acesta a fost și primul război care a avut vreodată loc... şi cred că nici autorul nu vrea să lase această impresie. Cel de faţă este consemnat pentru că în el este implicat și Lot, nepotul lui Avram... care la rândul său va ajunge să fie și el implicat, pe cale de consecință...
Aceştia din urmă (adică grupul de cinci) s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată. Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat. (Gen. 14:3-4)
Deci o revoltă a declanşat războiul împotriva Sodomei şi Gomorei. Este evident că împăraţii aceştia mai luptaseră, pentru că subjugaseră cetăţile din câmpie, iar acum oamenii din aceste cetăţi ajunseseră să se răzvrătească, după ani de robie... În versetele următoare, citim cum împăraţii din răsărit înving coaliția celor din partea inferioară a Mării Moarte:
În anul al paisprezecelea, Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit şi au bătut pe refaimi la Aşterot-Carnaim, pe zuzimi la Ham, pe emimi la Şave-Chiriataim şi pe horiţi în muntele lor, Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustie. Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar. Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim, şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului, şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului; patru împăraţi împotriva a cinci. Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte. Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toate merindele lor şi au plecat. Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat. (Gen. 14:5-12)
Ce va face oare Avram, omul pe care Dumnezeu începuse să-l folosească în mod special?! Citim și vers. 13 din Geneza capitolul 14:
A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram. (Gen. 14:13)
După ce au repurtaseră victoria și luaseră captivi și prăzi nenumărate, împăraţii de la răsărit au plecat spre nord, de-a lungul malului vestic al Mării Moarte, nu departe de Hebron şi Mamre... unde locuia Avram. Din poziția unde era stabilit Avram în vremea lui, poţi vedea tot ce mişcă, până spre Marea Moartă... Aşa se face că, după ce a ajuns vestea la el, Avram n-a stat pe gânduri și a plecat imediat spre nord în urmărirea duşmanilor săi.
Dacă am fost atenți, mențiunea „făcuseră legătură de pace cu Avram” denotă înțelepciune: Avram începuse să-și securizeze poziția, întreținând relații de bună vecinătate cu cei din preajmă. Era nevoie de astfel de alianţe în vremea aceea, cel puțin pentru momentele când era vorba să ții piept unui duşman sau să-l urmărești pe altul. Împreună, aveau șanse mai mari să reziste și chiar să se impună... Deci, e de înțeles că Avram își dă seama că buna vecinătate nu putea fi decât utilă, în contextul ostil al Canaanului.
Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan. (Gen. 14:14)
Aceste precizări scot la iveală cel puțin un detaliu legat de posesiunile lui Avram, de numărul servitorilor lui Avram: a putut să mobilizeze o ceată de 318 de bărbaţi din casa lui. Câţi mai avea, pe care nu-i putea înarma? Ar fi putut fi vorba despre femei, copii şi bătrâni. Dacă putea să întrețină 318 bărbaţi în stare să lupte, înseamnă că afacerea lui Avram, cu creşterea vitelor şi oilor, era înfloritoare.
Această mică armată „a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan”, adică înspre nord...
I-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. (Gen. 14:15)
Avram i-a urmărit pe oamenii aceştia până aproape de Damasc, ceea ce reprezintă o distanţă considerabilă. Dovedind și calități strategice, Avram şi-a împărţit servitorii și-a coordonat mișcarea grupurilor rezultate cu vitejie și inspirație, astfel încât – desigur: cu ajutorul lui Dumnezeu – a produs surpriza, biruindu-și oponenții mult mai versați li numeroși... ori cel puţin i-a făcut să se împrăştie şi să abandoneze prada. Iar Avram
A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său, Lot, cu averile lui, precum şi pe femei şi norodul. (Gen. 14:16)
Vedem de aici că erau luaţi ca sclavi şi copiii, şi femeile, tot restul poporului. Avram reuşise ceva extraordinar, şi făcuse toate astea pentru că voise să-și scape nepotul, pe Lot.
Ne oprim deocamdată, cred că veți rămâne în continuare în ecoul cuvintelor și-n reflectare la Cuvântul vieții, care să ne ajute pe toți să ne dăm seama că nimic din ce trăim nu e lipsit de importanță și că totul se înscrie în planul lui Dumnezeu pentru fiecare din noi!
Să ne reîntâlnim cu bine data viitoare, sănătoși și – precum Avram – victorioși!
[1] John D. Rockefeller (1839-1937) a fost un industriaș american și filantrop, fondatorul Standard Oil Company, care a dominat industria de petrol, fiind primul mare trust de afaceri din SUA. (n. ed.)